Romanul Fetița care se juca de-a Dumnezeu a fost distins cu Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași, ediția 2015 Un roman surprinzător, emoționant și plin de umor care explorează, prin ochii inocenți ai Raditei și cei ai mamei sale, un fenomen ce a marcat profund România postcomunistă: emigrația temporară.
Pentru a-și scoate familia din impas financiar, Letiția hotărăște să plece la muncă în străinătate pentru cîteva luni. Prin intermediul unei cunoștințe ajunge la Roma, în Italia, unde face menaj și îngrijește de bătrîna familiei Bosse, Nona. Întîmplător, întîlnește o fostă colegă de liceu, Laura, o veterană a locurilor de muncă precare, fire puternică, spontană și onestă, care îi deapănă povestea ei de emigrantă. Acasă, au rămas cele două fetițe: Radita – sensibilă, introvertită – în grija bunicilor și Mălina în cea a soțului Letiției, Vali. Aflată la început de școală și puternic atașată de mama sa, Rădită suferă în urma despărțirii așa cum numai copiii pot să o facă, cu tot corpul și toată imaginația. Cele cîteva luni preconizate se tot lungesc, planurile de viitor suferă mereu schimbări, iar efectele secundare ale plecării se dovedesc imprevizibile. Ne aflăm în fața unui roman tulburător, în care sînt îmbinate subtil o varietate de teme: copilăria, inocență, înstrăinarea, confruntarea mentalităților, relațiile de cuplu sau reconfigurarea identității. Totul într-o construcție plină de tensiune și cu un limbaj proaspăt, efervescent.
