Nitya Yoga

Bhagavad-Gita este în fapt un dialog între Narayana, Șinele Suprem, și Arjuna, Șinele întrupat, pe care Narăyana dorește să îl ilumineze. Tradiția ne spune că acest dialog a fost scris cu slove de către Vyașa, un înțelept din vechime, renumit pentru cunoașterea sa.
Citește tot rezumatul cărții Nitya Yoga... Acest dialog dintre Narayana și Arjuna are loc în cadrul grandioasei epopei Mahăbhărata, binecuvântând cititorii cu nectarul etern al filosofiei advaita, cea care alungă suferințele existenței ființelor umane.   Structurată ca o serie de discursuri asupra celor optsprezece capitole ale lucrării fundamentale Bhagavad-Gită, această carte reprezintă totodată un ghid practic pentru a ne elibera din suferințele vieții cotidiene, oferindu-ne perspectiva trării permanente în gloria divină. Ni se prezintă soluția spirituală corectă prin aplicarea învățăturilor din Bhagavad Gîta pentru fiecare problemă ce ar putea să ne apară.   Textul acestei cărți ne inspiră să trăim în unitate iubitoare și în comuniune permanentă cu Divinitatea.    În traducere românească, Vânămăli semnifică o ghirlandă de flori sălbatice dintre care tulși (busuiocul indian) este de bază. Această ghirlandă este purtată în mod tradițional de către Vishnu/Krishna. Matăji Devi este fondatoarea și președința organizației Vânămăli Gîta Yoga Ashram Trust, dedicată răspândirii înțelepciunii Sănătana Dharma și realizării de acte caritabile pentru copii. Locuiește în ashramă-ul Vânămăli din Rishikesh, în nordul Indiei.     Fragment din cartea "Nitya Yoga" de Matăji Devi Vanămăli:     "Dar viața este o monedă cu două fete. A accepta o parte și a o nega pe cealaltă este destul de lipsit de spirit practic. Din acest punct de vedere, hinduismul este unic în istoria religiilor, deoarece nu căută să propovăduiască un sentimentalism etic care acceptă să privească asupra naturii ca fiind doar bună și frumoasă — care se revărsă din forma binevoitoare a lui Lakshmi -, dar care refuză să îi accepte masca teribilă și fioroasă - ceea ce ne înspăimântă pe chipul lui Kali. În fapt, această filosofie nu este destinată spre studiu copiilor de grădiniță, ci acelora care au absolvit universitatea vieții spirituale și care au avut curajul să accepte că, deși binele a fost creat de Dumnezeu, atât binele, cât și răul se află în puterea lui Dumnezeu. Filosofia Bhagavad Gîta-ei nu este pentru cei slabi ori lași, cărora le este teamă să privească viața în față, așa cum este ea.     Până când nu avem curajul să acceptăm existența așa cum este ea, nu vom fi niciodată capabili să găsim soluții la cererile ei, adesea conflictuale. Armonia trebuie să fie urmărită și obținută chiar și atunci când trebuie să trecem prin vremuri de discordie. Războiul și distrugerea nu sunt, bineînțeles, de dorit, însă atunci când sunt inevitabile, ele par să fie principiul nu doar al vieții noastre materiale, ci și al vieții noastre spirituale. Viața este adeseori un câmp de luptă între forțele binelui și răului, iar ființa umană este așezată în centrul acestui câmp, care este când străbătut de bine, când înecat de rău. Forțele răului, așa cum sunt ele prezentate în Mahăbhărata, par să fie cu mult mai puternice decât forțele binelui, și este evident doar o aparență. Aidoma lui Arjuna, și noi suntem așezați în acest ținut pustiu, situat între cele două forțe opuse, întrebându-ne cum am putea să ne conducem mai bine carul de luptă printre ele, astfel încât să fim victorioși. În fiecare clipă suntem forțați să luăm o decizie, ori alta. Tulburați și sfâșiați între aceste două forțe de neîmpăcat din propria noastră natură, adesea nu știm ce anume să facem. Chiar și în interiorul corpului nostru fizic pare să se ducă o luptă continuă între forțele atacatoare ale germenilor, bolilor, bătrâneții și morții, și organismul care se apără în permanență și caută cu vitejie să reziste și să protejeze citadela trupului, lupta pe care o câștigă la început și pe care o pierde, într-un sfârșit. Nimeni nu poate pretinde că este în întregime non-violent, dacă nu a experimentat niciodată violență.     Universul, aidoma trupurilor noastre, este caracterizat de o activitate extraordinară, plină de conflicte și lupte. Lumea în care trăim este o lume teribilă, periculoasă și distructivă. În această lume devoratoare, ființa umană înaintează, păstrând un echilibru precar între forțele binelui și răului din interiorul și exteriorul ei. Cu fiecare pas pe care îl face, ceva este sfărâmat ori distrus, fie că ea își dorește sau nu aceasta. Indiferent cât de mare este credința noastră în ahimsă sau non-violență, fiecare suflare de viață este de asemenea și o suflare de moarte. Și există toate șansele că fiecare suflare pe care o avem să fie ultima din această viață. Cu fiecare suflare pe care o avem, noi ucidem un milion de bacterii microscopice. Ca nou-născuți, noi intrăm pe acest câmp de luptă, acest Kurukshetra al vieții, cu un țipăt, după ce am petrecut multe ore în ieșirea strâmtă a uterului, și multe luni ghemuiți și contorsionați în pântecele mamei noastre. Odată ajunși afară în lume, noi ne jucam rolul din drama vieții pe o scenă pe care aparent nu noi am creat-o, și urmând un scenariu pe care aparent nu noi l-am ales! Într-un sfârșit, ieșim de pe scenă, cu un strigăt de durere și teamă, fără să știm ce ne așteaptă." Citește mai puțin...