Numele ei are o istorie uriașă. Marina Krilovici înseamnă arta, cultură, frumusețe, putere. Este cu adevărat unică, iar asta se reflectă în vocea și în interpretarea ei. Și nu este doar o cântăreață minunată, cu o carieră remarcabilă în cele mai mari și mai importante teatre de operă din lume, ci are un extraordinar dar de a preda, care a dat multor artiști ai lumii șansa de a-și construi o carieră în acest domeniu.
- Irini și Bryan Hymel
O carte despre Marina Krilovici nu putea fi scrisă decât de Alice Năstase Buciuța, ea însăși convinsă că numai ce vine „din dragoste” merită trăit. O carte, așa cum dorea Marina Krilovici, desigur: despre ea – mai întâi ca femeie și, numai tangențial, ca artistă – prezentând succesul ca pe un lucru simplu, „vremurile tulburi” cu detașarea unei fotografii decolorate de timp, și amintindu-ne – ori de câte ori se întâmplă să uităm! – că iubirea a fost totul pentru ea, în timp ce vocea – acea magnifică voce de soprană lirico-spintă ce a strivit timp de trei decenii haloul celor mai importante teatre lirice cu timbrul ei insolit – doar un vehicul pentru însușirile ei artistice. Dar dacă veți accepta ideea – sugerată la începutul acestor însemnări – ca Marina Krilovici n-a contemplat niciodată viața, ci a trăit-o în toate nimicurile și esențele ei, atunci veți înțelege. Și veți parcurge povestea spusă de această carte, nemăsurându-i cuvintele, ci doar acceptându-i iubirile, faptele… – Luminița Arvunescu (în Prefața volumului Marina, Marina, Marina – Marina Krilovici, de Alice Năstase Buciuța)