„Din acea încăpere și din acel conac am zbughit-o înfricoșat. Furtuna își mai revărsa încă întreaga mînie cînd m-am nimerit traversînd vechea alee. Pe neașteptate, o lumină lividă străbătu drumeagul și m-am întors să văd de unde putea veni licărul acela atît de neobișnuit, căci doar vastul conac și umbrele lui se aflau în spatele meu.
Radiația era a lunii pline, asfințind roșie ca sîngele, și o lumină vie se strecură acum prin fisura aceea aproape imperceptibilă cîndva, despre care am spus înainte că se întindea de sub acoperișul clădirii, în formă de zigzag, pînă la temelie. În timp ce priveam, fisura se lărgea cu iuțeală... se abătu un suflu năprasnic al vîrtejului... întreg discul lunii apăru dintr-odată înaintea ochilor mei... m-a cuprins amețeala văzînd cum mărețele ziduri se prăbușesc despicate... se auzi apoi un muget prelung, tumultuos, aidoma glasului a o mie de cascade... și la picioarele mele iezerul adînc și rece înghiți în lugubră tăcere sfărîmăturile Casei Usher.” Traducere din limba engleză de Liviu Cotrau