La doi ani de la plecarea dintre noi a Simonei Catrina, scriitoare și jurnalistă iubită și citită, recunoscută pretutindeni pentru stilul său literar unic, plin de ironie și umor, mama Simonei, scriitoarea și jurnalista Dară Codescu, împreună cu prietena cea mai bună a Simonei, Alice Năstase Buciuța, la rându-i scriitoare și jurnalistă, au scris o carte dedicată celei care a adus și continuă să aducă atâta bucurie și emoție cititorilor săi prin textele și cărțile sale, neuitatei Simona. Acesta este, de altfel, și titlul cărții. Având forma unui roman epistolar, lectura își păstrează rostogolirea alertă de la o pagină la alta, iar întorsăturile de subiect și de stil țin cititorul cu sufletul la gură.
Și deși s-ar putea presupune astfel, Simona nu este o carte tristă, cu toate că doare, pe ici, pe colo, prin pasajele esențiale… Este un volum plin de lumina celor mai frumoase și adesea foarte vesele amintiri, străbătut de bucuria autentică a rescrierii clipelor trăite împreună, o evocare pusă în pagină cu talent, cu iubire, cu nebunie, cu durere, cu obidă, cu îndrăzneală și, în special, făcută să strălucească prin inserarea în text a câtorva articole, mesaje sau scrisori inedite ale Simonei Catrina, texte magnifice prin emoția, autenticitatea și hazul dulce-amar care le străbat. De asemenea, este și o încercare - în mod intenționat reușită doar în parte - de a elucida cauzele care au condus-o pe femeia frumoasă, talentată, iubită, tânără (nu a apucat să împlinească 50 de ani!) la un drum al cărui final tragic era ușor de întrevăzut printre alegerile sufletești atât de stranii, încât, privite cu ochii lucizi ai distanței, par pur și simplu eronate. Simona Catrina (22 octombrie 1967 - 23 martie 2017), scriitoare și jurnalistă de inegalabil talent, a trăit, în cei 49 de ani ai săi, cât în 49 de vieți. Cartea dedicată ei, Simona, este o prelungire în literatură a poveștii de dragoste a autoarelor Dară Codescu și Alice Năstase Buciuța pentru cea care le-a fost fiica, prietenă, călăuză și martoră. O mărturisire la patru mâini și trei suflete, o îmbinare de confesiuni și dezvăluiri din care nu lipsesc nici plânsul, dar nici râsul, atât de definitoriu pentru felul Simonei de a vedea lumea, o urzeală de doruri și amintiri în care sunt prinse, ca niște giuvaeruri, texte inedite, splendide, spumoase, valoroase, scrise de Simona Catrina. Iubirea mi-a asigurat întotdeauna imunitate la mocirlă. Câtă vreme m-am simțit iubita, am suportat frumos toate ploile, lătrăturile și pungașiile din țara mea. Dar atunci când pământul meu nu mi-a mai recunoscut pasul și când bărbatul meu nu mi-a mai recunoscut plânsul, am plecat. - Simona Catrina