Fantomele Kremlinului

Mi-am amintit de frică abia după ce am început să lucrez și eu în Kremlin. Dintr-odată, mi-am dat seama că aici este o concentrație maximă de frică, aici se află împărăția ei, aici este centrul de unde se răspândește peste țara imensă, târându-se spre colțurile cele mai îndepărtate, acoperind oamenii.
Citește tot rezumatul cărții Fantomele Kremlinului... Voiam să povestesc toate astea persoanei stranii ce stătea vizavi. Aici totul este îmbibat de frică, am rostit eu. Frica aceea care, în vremurile trecute, fi învăluia pe toți, chiar ,și pe Beria, chiar și pe atotputernicul Tătucal popoarelor. E încă vie, această frică încă mai curge în suflete și inimi. I-am simțit prezența imediat ce am intratin Kremlin. Se pot distinge nuanțele ei: frică de a pierde puterea, frica de conspirație, frica de a fi împușcat pe la spate, frica de arest, frica de a pierde totul, frica de tortură, frică pentru cei dragi, frica de moarte. Peste care se suprapune frica de a fi trădat, ocolit, îndepărtat, frica de a fi urmărit, închis, înșirat pe pereți. Iar deasupra lor -  frica primitivă de necunoscut, de viitor, frica de tot și de toate.   Pe coridoarele șerpuitoare și întunecate ale Kremlinului, trecutul și prezentul se întâlnesc, figurile tutelare ale istoriei modelează gândurile și trăirile contemporane, iar sufletul rus se confruntă cu aceleași - dintotdeauna - spaime, elanuri, speranțe nebunești și neliniști abisale. Ca fost locuitor de marcă al acestui spațiu emblematic, Igor Haricev izbutește să transpună, într-o povestire vie, plină de umor și tonus, de autoironie și melancolie, o adâncă reflecție asupra societății ruse de astăzi și asupra întrebărilor ei fără răspuns. Citește mai puțin...