Entuziasmul incredibil al descoperirii orașului se regăsește în suita de lucrări dedicate Pietei Cybele din Madrid. Într-un joc foarte subtil al spațiului, clădirea care domină peisajul, Palatul Comunicațiilor, pare că se multiplică de una singură, avansează și se depărtează ochiului privitorului, devine un personaj, care într-o mișcare a lamelelor evantaiului, dezvăluie încă un detaliu, încă o coloană, o cariatidă sau un frontispiciu.
Această mișcare se naște dintr-o tehnică specială a artistei, care combină transparenta tușelor de acuarelă, cu liniile desenului, realizat și el doar din culori de apă. E un fel de pictură transparentă. Palatul se întrupează parcă în timp ce este privit, strat după strat, dintr-un desen fin, cu multe suprapuneri, de parcă în locul culorilor de apă ar fi folosite lacuri și vernis. Imaginea pietei este redată folosind culori transparente peste culori transparente, cu ușoare irizații de nuanțe ale cerului și vegetației, iar din această reflexie, clădirea se profilează. Iar Cybele se învârte, dreapta și totuși căzută în transă, în carul tras de lei. Artista reușește o punere în scenă ieșită din comun: Cybele pare că stăpânește întregul mecanism al pieței, al rotației magice. Artista s-a reîntors în același loc, în această intersecție majoră a fluxurilor energetice ale orașului. Încă o dată, Cybele și-a mișcat carul. Piața se reașază, clădirile se dezvăluie superbe, într-o scriere care se cere descifrată. E o plăcere a contemplării și a unui joc subtil al înțelegerii și neînțelegerii alfabetului desenului. - Andreea PĂSTÂRNAC