Euromorphotikon

Euromorphotikon este o construcție amplă, în vers liber, subintitulată de autorul ei „roman in versuri”. Formula nu este metaforică, pentru că avem într-adevăr de a face cu o poveste complet închegată.
Citește tot rezumatul cărții Euromorphotikon... Nu este vorba de simple nuclee epice, de simularea și apoi disoluția narațiunii, de utilizarea structurilor românești ca pretext pentru efuziuni lirice. Avem de-a face cu o structură epică mătură, cu o compoziție narativă complet dezvoltată, evoluînd pe mai multe planuri și prezentînd personaje și relații între personaje complexe sub aspect moral și psihologic. Titlul lucrării trimite atît la subiectul romanului, cît și la dimensiunea tematică și simbolică. Euro-morf înseamnă, evident, „in formă de Europa” iar acest compus terminologic pune în evidență trama narativă: pe o insulă imaginară din Mediterana, Aragnon, un militant radical ajuns în pragul bătrîneții, devenit prin căsătorie stăpîn al locului („print”), convoacă un congres al utopienilor militanți ai anilor 1960, congres chemat nu numai să atragă atenția asupra erodării tuturor idealurilor Contraculturii de altădată prin birocratizarea europeană, cît și să culmineze într-un protest simbolic, presupunînd (și aici venim la semnificația titlului) agregarea fizică a participanților într-o imagine alegorică a Europei răpită de un Zeus auto-transformat în taur. Imaginea ar urma să celebreze energiile creatoare „primare”, „cosmo-erotice”, și să îndemne la resuscitarea lor. Altfel spus, la resurecția pasiunilor revoluționar-utopiene și a viziunilor profetice, milenaristo-erotice, ale anului 1968. Numai că mega-evenimentul în care participanții la congres ar trebui să-și împrumute propriile corpuri acestei alegorii a emancipării-spiritului-european-prin-repunerea-sa-în-relație-cu-forțele-chtoniene sfîrșește în pur dezastru. Parlamentul iubirii universale scoate la suprafață o întreagă țesătură de conflicte între ideologii, utopii, reverii. Sau între experiențe istorice și existențiale flagrant și dramatic diferite: un spațiu important este rezervat confuziei și conflictului generate între participanții vest- și est-europeni. Tabloul de ansamblu este creat prin întrețeserea perspectivelor unei întregi galerii de personaje aparținînd unor țări și culturi diferite. Evident, nici romanul nu lipsește din această panoplie europeană, așa cum nu lipsea niciodată din bancurile globaliste și „trinitariene” de pe vremuri, unde își avea locul de necontestat alături de „un rus” si de „un american”. Numai că aici fondul nu este comic, este tragi-comic; iar contextul nu este al Războiului rece, este al Europei unificate, deocamdată doar birocratic, din zilele noastre. Trebuie spus că sfîrșitul congresului sus-evocat înseamnă „libanizarea” insulei Aragnon. Neajungînd la un consens asupra declarației finale, și nici asupra semnificației experimentului lor de agregare alegoric-organică în imaginea Europei pe Taur, facțiunile utopianiste, pledînd pentru un ideal aparent comun de omni-emancipare dar ajungînd mereu la concluzii ireconciliabile, cad în condiția războiului tuturor împotriva tuturor. Atmosfera generală de haos, deși descrisă cu detalii dramatice, amintește totuși, și nu întîmplător, de finalul Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu. Revenind la titlul romanului în versuri, să spunem că Euromorphotikon poarta în el și alte ecouri: „erotikon”, „euro-erotikon”, „ero-morf” etc. Aceste sugestii proteice vizează nivelul tematic, care presupune nu o critică a Europei ca atare, cît a discursurilor utopiene și a iluziei că fantasmele eliberării complete ar aduce armonia spontană între oameni, idei și valori. Pe de altă parte, poemul vorbește despre necesitatea de a construi miturile moderne ale Europei, povestea unui eșec grandios al solidarității umane jucîndu-și șansa de a deveni, prin ricoșeu, un simbol coeziv. - Caius Dobrescu Citește mai puțin...