Hobbitul

Aceasta este povestea despre cum un Baggins a avut o aventură și s-a trezit că face și zice lucruri cu totul și cu totul neașteptate...  Bilbo Baggins este un hobbit care se bucură de o viață confortabilă, lipsită de mari ambiții și care arareori face drumuri mai lungi decât cele până în cămara lui.
Citește tot rezumatul cărții Hobbitul... Viața lui calmă este deranjată de apariția vrăjitorului Gandalf și a treisprezece gnomi. Aceștia vor să-l ia cu ei într-o aventură "într-acolo și din nou înapoi", căci au un plan cum să fure comoara lui Smaug, un dragon uriaș și extrem de periculos...  Preludiu la trilogia "Stăpânul Inelelor", "Hobbitul" s-a vândut în milioane de exemplare de la publicarea sa în 1937, devenind una dintre cele mai îndrăgite și iubite cărți ale secolului XX.  O capodoperă fără cusur. - The Times     Fragment din romanul "Hobbitul" de J.R.R. Tolkien:     “— Cine ești și despre ce învoială vorbești?     — Sunt Bard și de mâna mea a căzut răpus dragonul și astfel ți-ai recăpătat comoara. Oare acest fapt nu-ți dă de gândit? Mai mult, sunt de drept moștenitorul lui Girion din Ținutul de Jos, iar în avuția ta se află o mare parte din bogățiile caselor sale și ale orașului, furate de bătrânul Smaug. Oare nu trebuie să vorbim despre acest fapt? Și încă ceva: în această ultimă bătălie, Smaug a distrus sălașurile oamenilor din Esgaroth, iar eu sunt și acum slujitorul Mai-marelui lor. În numele lui vorbesc și te întreb: oare nu te gândești la suferințele și nenorocirea ce s-au abătut asupra poporului său? V-au ajutat în ceas de mare cumpănă, iar drept răsplată nu le-ați adus decât năpasta, chiar dacă nevoită, de bună seamă.     Adevăr grăia, cu vorbe meșteșugite, deși rostite cu semeție și îndârjire; în sinea lui, Bilbo își zise că Thorin va recunoaște, fare doar și poate, câtă dreptate se găsea în ele. Nu se aștepta, bunînțeles, să-și amintească vreunul că el fusese acela care descoperise de unul singur punctul slab al dragonului; și bine făcea, pentru că nimeni nu și-a amintit. Dar nici nu bănuia ce putere putea să aibă aurul pe care zăcuse atâta vreme un dragon, și nici ce se află în inimile gnomilor. În zilele din urmă, Thorin își petrecuse ore îndelungi în vistierie și patima ce i-o trezea aurul ardea cu vâlvătaie în el. Măcar că ceea ce căutase el cu osebire era Piatră Străveche, ochiul său dibuise multe alte lucruri minunate ce se găseau acolo și-i aduceau în minte vechi amintiri despre trudnicile și suferințele neamului său.     — Ai pus cea mai rea dintre pricini ultima, și astfel la loc de frunte, răspunse Thorin. Comoara poporului meu nici un om n-o poate cere, căci Smaug, care a furat-o de la noi, ne-a răpit și nouă viață sau casă. Comoara nu a fost a lui pentru că faptele lui ticăloase să fie răscumpărate cu o parte din ea. Prețul bunurilor și ajutorul pe care l-am primit de la Oamenii Lacului le vom plăti cum se cuvine — și la vremea lor. Dar nimic nu vom da, nici măcar o fărâmă, sub amenințarea armelor. Atâta vreme cât în fața porților noastre se află o oștire înarmată, vă privim drept dușmani și hoți. Îmi stă pe limba să te întreb cât le-ai fi dat rubedeniilor noastre din moștenirea lor de drept, de-ai fi găsit comoara nepăzită, iar pe noi răpuși.     — O întrebare îndreptățită, răspunse Bard. Morți însă nu sunteți, și nici noi hoți. Ca să nu mai spun că aceia avuți se pot îndura — dincolo de ceea ce se cuvine ori de vremea potrivită — de cei aflați la nevoie care s-au dovedit prieteni la ananghie. Cât espre celelalte întrebări ale mele, încă nu am primit răspuns.     — După cum am spus, nu voi cădea la învoială câtă vreme stau oameni înarmați la poarta mea. Și cu atât mai puțin cu supușii Regelui elf, despre care amintirile mele nu-s câtuși de puțin plăcute. N-au ce căuta aici. Duceți-vă, înainte să zboare săgețile noastre! Iar de vrei a-mi mai vorbi, fă bine și trimite armia elfilor înapoi în codri, unde-i este locul, apoi te întoarce, lepădându-ți armele înainte să te apropii de prag.     — Regele Elfilor îmi este prieten și a fost alături de poporul Lacului atunci când s-a aflat la ananghie, fără a-l lega vreo datorie, numai prietenia, răspunse Bard. Vă vom da răgaz să vă căiți pentru vorbele acestea. Înțeleptiți-vă până ne întoarcem!     Și cu acestea o porni înapoi spre tabără." Citește mai puțin...