Portretul artistului ca tanar caine

Centenar Dylan Thomas 1914-2014   În acest volum de povestiri cu influențe autobiografice, umorul irezistibil, exuberanță și magia verbală ale marelui poet modern Dylan Thomas își găsesc o spectaculoasă ilustrare.
Citește tot rezumatul cărții Portretul artistului ca tanar caine... În prozele sale, Dylan Thomas se dovedește un narator neîntrecut și un creator de personaje memorabile: bunicul care pornește la drum îmbrăcat cu hainele sale cele mai bune pentru a fi înmormîntat în satul vecin, reporterul sarcastic de la un ziar de provincie, fermierul care predica frenetic în fața unor băieței într-un hambar, un grup de bărbați respectabili care se joacă de-a scriitorii feriți de ochii lumii și, nelipsind niciodată, tînărul Thomas, care observă netulburat totul. Puțini scriitori au reușit să evoce atît de strălucit misterele și aventurile copilăriei, iubirile din tinerețe și iluziile spulberate, moartea bîntuind doi tineri care se distrează; și poate nici unul nu le-a redat într-un stil atît de viu și de grăitor, cu o bucurie pe cît de firească, pe atît de contagioasă.   „Thomas a știut ca nimeni altul să înfigă cuvintele în noi ca pe niște ace.” (Philip Larkin) „În Portretul artistului ca tînăr cîine, Dylan Thomas îi zugrăvește pe artist, omul cuvintelor, și pe «cățelandru» atît de intim legați, încît îi avem permanent în minte pe amîndoi. Odată cu aventurile «de cîine» și preocupările și reflecțiile sale asupra creației artistice, scriitorul ne dezvăluie temerile și angoasele lui, pe măsură ce tînărul ia locul copilului.” (Aeronwy Thomas)   „Dylan Thomas a însemnat foarte mult pentru mine, pentru generația mea; deși înlănțuit, el continuă să cînte din lanțurile sale precum marea.” (Seamus Heaney)   „Puse în balanța cu învolburările din viața reală a scriitorului, povestirile lui Dylan Thomas reprezintă o încercare de a redescoperi inocența pierdută a unui paradis plin de ispitele cunoașterii post-academice.” (Mircea Mihăieș) Am salutat cu entuziasm apariția la Editura Polirom a colecției de povestiri semnată de Dylan Thomas, un scriitor a cărui operă nu mai fusese tradusă în limba română cine știe de când. Inedit este faptul că, deși Dylan Thomas este celebru mai ales pentru contribuțiile sale poetice și mai puțin pentru abordarea genului epic, Editura Polirom a decis să publice tocmai povestirile, adică proză semnată de scriitorul galez, probabil și din cauza faptului că potențială audiență a poeziei, chiar și când vine vorba de un nume mare al secolului XX, este încă modestă numeric în România. La rândul meu trebuie să recunosc că. în afară de celebrul poem And death shall have no dominion, nu cunoașteam alte creații ale lui Dylan Thomas, un scriitor despre care Mircea Mihăieș amintește, în prefața volumului, că s-a dovedit un precursor al experimentelor literare din anii 60-70, inclusiv al mișcării psihedelice, că l-a inspirat inclusiv pe Bob Dylan (al cărui nume de scenă este de fapt un tribut adus scriitorului galez) și că a rămas un lup singuratic, până la moartea sa prematură. Portretul artistului ca tânăr câine cuprinde o serie de proze cu aer campestru și urban, evocând copilăria și tinerețea lui Dylan Thomas, din regiunea galeză Swansea și a împrejurimilor sale. Sunt povestiri în care nu întâmplările sunt esențiale, ci mai degrabă atmosfera și personajele care developează experiențele protagonistului, multe dintre ele cu un caracter inițiatic. În primele povestiri, Dylan Thomas surprinde cu talent momentele de grație care întregesc și potențează universul copilăriei și redă cititorilor aromele și fauna pitorescă din spațiul rural – fie că e vorba de poznele făcute cu prieteni (de la jocurile în care puștii strecoară oțet în pâine sau se ciupesc și cântă pe întuneric și până la explorarea camerei slujnicelor și simularea unor predici religioase), fie că e vorba de confruntarea cu momente mai serioase – pregătirea de moarte a bunicului (pe care acesta ține morțiș să o consume într-un sat mai acătării), decepția amoroasă a surorilor care află că au fost trase pe sfoară de un tânăr ce dorea să se întâlnească cu amândouă, în zile diferite și până la expedițiile pe cont propriu ale copiilor în sălbăticie sau la întâlnirea adolescenților cu fetele (întâlniri care îți fac stomacul să răsune de voci, precum o cochilie) toate întâmplările rețin un aer comic discret, un aer tonic ce este potențat de lirismul ce explodează în enumerări și inventarieri de stări și trăiri. Câteva dintre povestiri Bătrâna Garbo, O sâmbătă călduroasă și mai ales Întocmai ca niște cățelandri (cea din urmă poate fi socotită nava amiral a volumului, echivalentul artei poetice dintr-o carte de poezii) surprind atmosfera din peisajele urbane, cu zgomotul orașelor și barurile aglomerate, cu locuri mai comune sau mai speciale în care se adună tinerii nestatornici. Așa cum anunță și titlul volumului, povestirile alcătuiesc de fapt un portret al unei vârste, în care asemănarea cu patrupedul canin nu are nici o trimitere trivială sau compătimitoare. Dimpotrivă, tinerii cățelandri surprinși de Dylan Thomas sunt niște călători, aventurieri, plimbăreți curioși și îndrăzneți, gata să apuce felii mari de viață urbană sau rurală să le scuture și să le stoarcă toate sucurile. Deși protagoniștii par dominați, alternativ, de tentația socializării, a aventurilor, a competițiilor împărtășite cu tovarășii de joacă, de plimbare dar și de tentația solitudinii, a retragerii pe o stâncă de la capătul lumii, sub un pod unde se spun povești lungi într-o atmosferă aproape polară, poezia găsește de fiecare dată un drum spre cititor. Căci prozele lui Thomas, cu tot cu rigorile epice ale povestirii sunt mai degrabă pretexte pentru desfășurări lirice furtunoase – acumulări de impresii, senzații și amintiri care inundă adesea paginile spre deliciul cititorului. Lumea lui Dylan Thomas pe care scriitorul galez o reconstruiește în această colecție de povestiri se simte într-adevăr ca un al doilea strat de carne. Iar dacă poemul And death shall have no dominion ne amintea despre cât de greu îi este morții să triumfe, acest volum te va convinge cât de greu e să-l uiți pe Dylan Thomas, indiferent dacă citești poezie sau proză. Sever Gulea, pentru blog.libris.ro Citește mai puțin...