Sumire, o tînără nonconformistă de douăzeci și doi de ani ce visează să devină scriitoare, se îndrăgostește pentru prima oară în viață. Este o dragoste copleșitoare, ca o tornadă ce se năpustește peste o cîmpie întinsă.
Citește tot rezumatul cărții Iubita mea, Sputnik... De aceea, Sumire nu ia în seamă că iubește pe cineva mai în vîrstă cu șaptesprezece ani și, mai mult, că iubește o femeie. Cele două își petrec vara pe o mică insulă din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fără urmă. Nimeni nu reușește să o găsească sau să-i explice dispariția misterioasă. În căutarea ei pornește și K, un prieten foarte apropiat. Este singurul care înțelege că, pentru Sumire, aceasta era singura soluție de a-și împlini dragostea. Rămîne totuși speranța reîntîlnirii într-o lume „de partea cealaltă a oglinzii”.     Fragment din romanul "Iubita mea, Sputnik" de Haruki Murakami:     “Sumire a ridicat paharul și, imitând-o pe Miu, a sorbit puțin vin, l-a ținut în gură, apoi l-a lăsat să se ducă spre fundul gâtului. Câteva clipe a mai simțit gustul plăcut al vinului, apoi senzația a dispărut, ca rouă dimineții de pe o frunză, vara. Acum cerul gurii era pregătit pentru a încerca un nou gust, al înghițiturii de mâncare ce urma să vină. Ori de câte ori mânca sau stătea de vorbă cu Miu, Sumire învață ceva nou. Era pur și simplu uluită de cât de puține lucruri știuse până acum.     — Nu mi s-a mai întâmplat nicicând să vreau să devin altcineva, i-a spus ea o dată lui Miu, din senin, poate și pentru că băuse un pic mai mult vin ca de obicei. Câteodată mă gândesc ce bine ar fi dac-aș putea fi ca tine.     Miu și-a ținut o clipă respirația, apoi a luat paharul cu vin și l-a dus iar la buze. Pentru o secundă, în lumina care o învăluia, pupilele ei și-au schimbat culoarea într-un roșu întunecat, ca vinul. Expresia ei subtilă dintotdeauna i se ștersese de pe chip.     — Tu n-ai de unde să știi, a început ea calmă, punând paharul înapoi pe masă, dar persoana pe care o vezi tu acum nu e Miu cea adevărată. Acum paisprezece ani am pierdut o jumătate din mine. Ar fi fost minunat dacă te-aș fi cunoscut când eram întreagă, dar acum nu mai am ce face.     Sumire era atât de uimită, încât nu-și găsea cuvintele, ratând ocazia de a cere amănunte. Oare ce i se întâmplase lui Miu acum paisprezece ani? De ce n-a rămas decât “jumătate" din ce era? Ce însemna de fapt “jumătate”? Toate aceste întrebări o făceau să se simtă atrasă și mai mult de Miu. Ce ființă ciudată, și-a spus ea.     Punând cap la cap fragmente de conversații, Sumire a reușit să afle câte ceva despre Miu. Soțul ei era japonez, era cu cinci ani mai în vârstă ca ea și vorbea fluent limba coreeană, pentru că studiase doi ani la secția de Economie a Universității din Seul. Era un om plăcut și priceput în afaceri, el fiind de fapt cel care conducea compania lui Miu.” Citește mai puțin...