Delimitarea dreptului social ca ramura distinctă de drept este una de dată recentă, iar lucrarea de față își propune să prezinte elementele care o definesc ca ramură de drept. Obiectul dreptului social este reprezentat de ansamblul de reglementări care privesc relațiile dintre salariați și angajatori, relațiile acestora cu statul, cu asigurătorii, respectiv relațiile dintre persoanele asistate și stat, urmărind drepturile și obligațiile acestora de-a lungul existenței umane.
Elementul comun al acestor raporturi juridice este generat de dreptul persoanei umane la un nivel de viață decent, rezultat al muncii sau al veniturilor de înlocuire (asigurări sociale sau asistență socială). Astfel, de la momentul conceperii (drepturile acordate pentru perioada de graviditate pentru protecția sarcinii), de-a lungul vieții (protecția copilului, a tânărului, drepturile salariatului și angajatorului, ale șomerului, persoanei vulnerabile și ulterior pensionarului și vârstnicului) și chiar după moarte (ajutorul de înmormântare) se nasc raporturi sociale, analizate din perspectiva juridică de prezența lucrare. Toate aceste raporturi sociale, prin reglementare, devin raporturi juridice, a căror cunoaștere este esențială atât pentru specialiști, cât și pentru toți cei care doresc să-și cunoască și să-și valorifice constructiv drepturile rezultate ca urmare a diverselor atribute pe care le au în raport cu societatea.