Societatea occidentală contemporană pune mai mare preț pe moderație decât pe reacția violentă și preferă compromisul în locul conflictului. Plecând de la analiza faimosului prim vers al Iliadei, care devine o meditație asupra valorii mâniei ca factor de consolidare politică, Sloterdijk discută pe rând etosul creștin, comunist, islamist și arată, dimpotrivă, ca rezervele de furie și resentiment ale populațiilor pot fi traduse pozitiv, așa cum s-a întâmplat adesea de-a lungul istoriei, în soluții și structuri politice.
Pe urmele lui Nietzsche, cel mai în vogă filosof german urmărește în datele ei genealogia ideologică a acestui afect universal și ne vorbește, cu erudiție și polemic, despre valențele istorice ale mâniei și, mai important, despre rolul pe care-l are de jucat azi în resurgența mișcărilor violente.