In Patagonia

„Întotdeauna mi-am dorit să merg acolo”, spunea Bruce Chatwin în 1972, văzînd o hartă a Patagoniei. Doi ani mai tîrziu ajungea în această regiune a Americii de Sud, unde avea să rămînă mai multe luni.
Citește tot rezumatul cărții In Patagonia... În urma acestei aventuri s-a născut povestea care avea să-l consacre ca autor de cărți de călătorie. Plină de descrieri fascinante, de remarcabile fărîme de istorie și de întîmplări de neuitat, În Patagonia a devenit bestseller încă de la publicarea sa în 1977. Bruce Chatwin ne poartă pe cărări necunoscute, în căutarea urmelor unor vechi legende, a descendenților imigranților galezi sau a cabanei construite de Butch Cassidy.   Cartea care a redefinit jurnalul de călătorie. - The Guardian   O carte ce merită să stea pe același raft cu Graham Greene, Somerset Maugham și Paul Theroux. - The New York Times Book Review Fragment din volumul "În Pantagonia" de Bruce Chatwin:   "Butch Cassidy nu a ucis niciodată vreun om. Totuși, prietenii erau ucigași cu experiență; crimele lor îl făceau să aibă remușcări. Detesta faptul că trebuia să se bazeze pe excelentul țintaș Harry Longabaugh, germanul din Pennsylvania cu ochi albaștri, rai și un temperament mizerabil. A încercat să meargă pe drumul drept, dar dosarul lui de la Pinkerton era prea voluminos, iar cererile sale de amnistie au rămas fără ecou. Fiecare nou jaf ducea la un altul și adaugă alți ani la sentința lui. Costurile au devenit de nesuportat. Se spune că membrii bandei își iroseau toți banii prădați pe femei și pe jocuri de noroc, dar acest lucru nu este întru totul adevărat. Cheltuiau bani și pe altceva foarte costisitor: cai. Ca să comiți un jaf reușit, trebuie să poți fugi rapid cu pradă și jafurile lui Butch Cassidy depindeau de folosirea unor cai de rasă. Geambașul lui era un bărbat pe nume Cleophas Dowd, fiul unor imigranți irlandezi din San Francisco, care urma să devină preot iezuit și care a fost obligat, pe când era copil, să se umilească în altar și în confesional. Imediat după ce a fost hirotonit, Dowd i-a speriat pe părinții lui și pe preoți trecând în goană pe lângă ei călare pe noul său cal de curse, cu revolvere la centură legată peste haina preoțească. În acea noapte, în Sausalito, a avut plăcerea - o plăcere la care visase de mult - de a face ultima rugăciune pentru primul om pe care l-a împușcat. Dowd a fugit din California și s-a stabilit în Canionul Sheep Creek, Utah, unde creștea căi pentru bandiți. Un cal de la Dowd era bun de vândut atunci când călărețul putea să țină o pușcă în echilibru între urechile calului și să tragă. Pentru viteză, cumpără cai din herghelia Cavendish din Nashville, Tennessee, costurile fiind suportate de clienți. Pe la 1900 s-au instituit legea și ordinea până la ultima frontieră americană. Oamenii legii și-au adus și ei cai de rasă, putând astfel să fie mai rapizi decât tâlharii, iar grupurile de crima organizată s-au ascuns în marile orașe. Garda civilă a golit ascunzătoarea de pe Brown's Hole; oamenii lui Pinkerton au ascuns patrule călare în vagoane de marfă, iar Butch și-a văzut prietenii murind în încăierări din cârciumi, doborâți de ucigași plătiți sau dispărând în spatele gratiilor. O parte din bandiți s-au înrolat în armata Statelor Unite și și-au pus talentele la dispoziție în Cuba și în Filipine. Numai el nu avea prea multe opțiuni - fie sentința grea, fie Argentina.” Citește mai puțin...