Cum a ajuns România, altădată animată de idealuri înalte, o țară în care scandalurile politice și corupția sînt la ordinea zilei? În stilul său contondent, Dorin Tudoran încearcă să explice de ce astăzi sîntem pe unul dintre ultimele locuri în Europa.
Vina, susține el, nu le aparține doar „celorlalți” – indiferent că aceștia sînt parlamentari oportuniști, oameni de afaceri corupți sau fosta Securitate –, ci nouă, tuturor. Fiindcă lipsa unității și a inițiativei colective nu poate duce decît la regres. „În elegia să Viață lumii, Miron Costin scria: «Fum și umbră sînt toate, visuri și părere». În acest sens, dar în dezacord cu relativul optimism al învățatului (și pățitului) boier moldovean, aș citi și România ca părere. Fiindcă datul cu părerea, principala ocupație românească din ultimul sfert de secol (alături de pasivitate și furt), ne-a transformat prezentul în haos, viitorul în iluzie, opinia în flecăreală cu accente isterice. Din țara noastră, o vedem zilnic și nu putem ascunde acest diagnostic nici de noi, nici de străini, prin vreo campanie stupidă pentru imaginea României (adesea desfășurată tot în România), asta a rămas după atîtea experimente postcomuniste ratate: fum și umbră, visuri și părere. Tudoran o spune memorabil într-un titlu din Băsesc, deci exist!: «Am avut tot ce ne trebuie, dar am lipsit tocmai noi». Absența unui noi e marea noastră culpă colectivă, la care contribuim fiecare, e motivul pentru care românii nu fac istoria pe care cred c-o merită, autoamăgindu-se cu utopii derizorii și, chiar mai des, cu ucronii compensatorii.” (Sorin Antohi)