De-a lungul secolelor, romii au fost văzuți mai mereu ca și grupuri omogene cu determinate caracteristici, în mod ireductibil diferiți, diverși, din punct de vedere ontologic, emblemă a ilegalității aproape fizice și corporale; în cazurile pozitive, în schimb, au fost văzuți ca reprezentanți ai autenticității, ai libertății, ai adevăratei naturi a omului, aproape de a întruchipa mitul bunului sălbatic.
Cât din imaginarul existent legat de romi, corespunde cu viziunea pe care aceștia o au despre ei înșiși? În acest volum, ne propunem să evidențiem jocul reprezentărilor sociale elaborate de diferiți actori sociali (grupuri de romi, instituții, mass-media, asociații romi, academicieni, studenți) care contribuie la construirea „imaginii romilor”. Încercarea este de a da viață, chiar și prin intermediul implicării romilor înșiși, în calitate de cercetători, la o contra-poveste despre lumea romilor, un loc de voci și contra-voci, de priviri încrucișate care să pună în lumină formele de agency și de rezistență a subiecților care interacționează pentru a-și renegocia propria apartenență