Jidi Măjia este fără îndoială un poet al celor patru elemente – crescut în munții Dalingshan, din Sud-Vestul provinciei Sichuan, printre membrii tribului Nuosu, o ramură a minorității etnice Yi.
El cunoaște din interior cultura aborigenă în care oamenii mențin o relație aproape reverențioasă cu natura. Mai ales în comparație cu occidentalii, a căror gândire a fost modelată de Iluminism. Etnicii Yi nu împărtășesc vederile enciclopediștilor, care celebrau triumful raționalității și așa-numita dispariție a magiei. Fără îndoială, această zeiță profană numită Rațiune greșește atunci când consideră oamenii, nu ca pe niște simpli locuitori ai lumii, asemeni tuturor celorlalți, ci drept cuceritori care au dreptul să supună necuvântătoarele, să disprețuiască mineralele și să distrugă pădurile. Când vorbește Jidi Măjia – în poezie sau în eseuri – despre dragostea lui pentru pământ, pentru maiestuoasele priveliști ale copilăriei, sau despre suveranitatea naturii sălbatice, locuite de forțe invizibile, nu te poți gândi decât la nomadul, pribeagul Antonin Artaud - Francoise Roy Operele lui Jidi Măjia sunt motive încrustate în tapiseria tradițiilor culturale moștenite de la clanul Nuosu al poporului său, tribul Yi. Ele creează o imagine din vechime, aspirația către progres și autodepășire nefiind de natură să creeze o ruptură cu trecutul, ci racordându-se la rădăcinile spiritualității etnice. Portretul pe care îl proiectează ele este acela al unui om întemeiat în iubire pentru cunoașterea și înțelepciunea indigenă, în ciuda statutului proeminent câștigat de Măjia pe plan internațional. - Zolani Mkiva