Imblanzirea scorpiei. Taming of the Shrew - Shakespeare

Îmblânzirea scorpiei Taming of the Shrew "Lăsați atunci trufia la o parte, Căci de bărbați trufia ne desparte. Și mâlnițe, duloase și supuse, În slujbă pe veci fie puse. Și soțut meu, de-îndată ce ar vrea, În mâna lui mi-aș pune mâna mea.
Citește tot rezumatul cărții Imblanzirea scorpiei. Taming of the Shrew - Shakespeare... Then voil your gomachs.horitisnobmt. And place your hands below your husband's foot: In token of which duty, if he please, My hand is ready; may do him ease. Fragment: “BAPTISTA: But thus, I trust, you will not marry her. PETRUCHIO: Good sooth, even thus; therefore ha' done with words: To me she 's married, not unto my clothes: Could I repair what she will wear in me, As I can change these poor accoutremento, ' Twere well for Kate and better for myself, But what a fool am I to chat with you, When I should bid good morrow to my britint And seal the title with a lovely kiss! //Exeunt Petruchio and Grumio.// TRANIO: He hath some meaning in his mad attire: We will persuade him, be it possible, To put on better ere he go to church. BAPTISTA: I 'll after him, and see the event of this. //Exeunt Baptista, Gremio, and attendants.// TRANIO: But to her love concerneth us to add Her father's liking: which to bring to pael, As I before impărted to your worship, I am to get a man, — whate'er he be, It skills not much, we 'll fit him to our turn, And he shall be Vincentio of Pisa; And make assurance here in Păduă Of greater sums than I have promised. So shall you quietly enjoy your hope, And marry sweet Bianca with consent. LUCENTIO: Were it not that my fellow-schoolmaster Doth watch Bianca's steps so narrowly, 'Twere good, methinks, to steal our marriage; Which once perform'd, let all the world say no, I 'll keep mine own, despite of all the world. TRANIO: That by degrees we mean to look into, And watch our vantage in this business: We 'll over-reach the greybeard, Gremio, The narrow-prying father, Minola, The quaint musician, amorous Licio; BAPTISTA: În halul acesta vrei să te cununi? PETRUCHIO: Ce-atâta vorbărie, oameni buni? Cu-o haină se mărită, sau cu mine? De-aș îndrepta cu vremea cât mai bine Ce-mi poate face ea, întâmplător Nu cred că pot să scap așa ușor Cum aș putea să-mi schimb o biată haină! Dar noi pălăvragim aici în taină, Încât mă cred smintit, că n-am putut Logodnica cu dor să mi-o sărut, Și fericirea-mi s-o pecetluiesc.  //Iese Petruchio urmat de Grumio.// TRANIO: Nu-încape îndoială, chibzuiesc, Că-în tot ce face urmărește-un țel. Dar poate, dacă-l mai rugăm nițel, Îl vom convinge straiele să-și schimbe, Căci la altar nu merge să se plimbe. BAPTISTA: Mă duc să văd cu fața cum se poartă... /f/ Ies Baptista, Gremio, nuntașii, slujitorii etc.// TRANIO (lui Lucențio): I-ai câștigat, mi-ai spus, cu multă artă, Iubirea. Dar acum e întrebarea: Își dă Baptistă Încuviințarea? Cuvine-se, cum lămurit ți-am spus, Să căutăm acum un om dispus Să spună că-i din Pisa și că-l cheamă  Vincențio. și-apoi, de bună seamă, Să întărească ce-am făgăduit Că zestre pentru Bianca, negreșit. LUCENȚIO: De n-ar fi lăutarul cel buimac Ce urmărește-Întruna tot ce fac, Cu Bianca-în taină pot să mă însor, Și toți să spună-în urmă tot ce vor. TRANIO: Vom cumpăni ce e mai cu folos. Pe Gremio, bătrânul arțăgos, și pe Baptistă, cum să-i păcălim De lăutar să ne cotorosim. Stăpânul meu, Lucențio, să fie (...)” Citește mai puțin...