Stalpii pamantului

Stâlpii Pământului este un bestseller internațional, cu vânzări record; romanul istoric semnat de Ken Follet a fost tradus în peste 30 de limbi, cumulând mai mult de 150 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume.
Citește tot rezumatul cărții Stalpii pamantului...   Cartea este apreciată deopotrivă de critici, cât și de publicul larg, devenind rapid o lectură obligatorie a vremurilor noastre - ca dovadă, a fost aleasă de Oprah Winfrey că lectura propusă în ediția cu numărul 60 a Oprah´s Book Club și a fost inclusă în selecția făcută de Exclusive Books în lucrarea "1001 de cărți de citit într-o viață" (Editura RAO, 2010). Mai mult, cartea a fost adaptată într-o miniserie de succes realizată de BBC, nominalizată la premiile Golden Globe. Fragment: " Ori de câte ori se gândea la vremurile acelea de demult, când îl avea alăturt pe tatăl ei cel inteligent, mândru și sever, se simțea cuprinsă de o nostalgie dureroasă ca o rană. Viața ei își începuse cursul descendent și haotic din clipă în carto tatăl fusese răpit de lângă ea. De atunci încoace, tot ceea ce făcuse părea să fi fost lipsit de înțeles și de substanță: viață la castel cu Matthew, într-o lume iluzorie, călătoria la Winchester în speranța vână de a se înfățișa dinaintea regelui; până și eforturile de a-l întreține pe Richard pe când acesta luptă în războiul civil. Reușise un lucru care, în ochii altora, reprezenta succesul: devenise un negustor prosper de lână. Dar acest lucru nu-i adusese decât un simulacru de fericire. Își găsise un drum în viață și un loc în societate care-i ofereau siguranța și stabilitate, dar, în adâncul sufletului, fusese tot nefericită și dezorientată până când Jack intrase în viața ei. De atunci, faptul că nu se putea căsători cu Jack umbrea totul. Ajunsese să-l urască pe starețul Philip, pe care altădată îl considerase a fi salvatorul și mentorul ei. Nu mai avusese o discuție voioasă, amicală cu Philip de ani buni. Bineînțeles, nu era vina lui că ei nu izbuteau să obțină anularea căsătoriei, dur era cel care insistă ca ei să locuiască separat, iar Aliena nu se putea abține să nu-i poarte ranchiuna. Își iubea copiii, dar își făcea griji în privința lor, pentru că erau crescuți Într-o gospodărie atât de ciudată, cu un tată care pleca seara, înainte de culcare. Din fericire, până acum nu păreau afectați: Tommy era un băiat voinic și arătos căruia îi plăceau jocul cu mingea, întrecerile de alergare și joacă de-a soldaților iar Sally era o fetiță dulce și isteață care le spunea povești păpușilor și căreia îi pIacea să-l urmărească pe Jack desenându-și proiectele. Nevoile lor de zi cu zi și dragostea simplă pe care i-o arătau reprezentau singurele elemente cu adevărat normale în viața excentrică a Alienei. Avea în continuare afacerea ei, bineînțeles. Se ocupase de negoț aproape toată viața ei adultă. În momentul de față, avea zeci de femei din satele din împrejurimi care torceau și țeseau pentru ea în casele lor. în urmă cu câțiva ani, fuseseră sute, dar resimțea și ea, ca toată lumea, efectele foametei, și nu avea niciun rost să facă mai multă stofă decât putea vinde. Chiar dacă ar fi fost măritată cu Jack, tot ar fi vrut să aibă propria carieră independentă. Starețul Philip spunea mereu că anularea putea fi aprobată de la o zi la dar Aliena și Jack trăiau în modul acesta frustrant de șapte ani, mâncând crescându-și copiii împreună, dar dormind separat. Resimțea nefericirea lui Jack chiar mai dureros decât pe a sa. Îl adoră. Nici nu știa cât de mult îl iubea, cu excepția, poate, a mamei lui, Ellen, care înțelegea ce se petrecea. Îi iubea pentru că o readusese la viață. Fusese ca o omidă închisă int r-un cocon, iar el o scosese de acolo și îi arătase că era un fluture. Dacă el nu ar fifi venit în luminișul ei secret, dacă nu și-ar fi Împărtășit poemele-poveste cu ea, dacă nu ar fi sărutat-o atât de blând, Aliena ar fi trăit toată viața imună la bucuri ile și la durerile iubirii. încet, ușor, Jack trezise dragostea care dormea în sufletul ei. în ciuda vârstei fragede, fusese extraordinar de răbdător și de tolerant. Pentru toate aceste lucruri, avea să-l iubească pentru totdeauna. Pe când trecea prin pădure, se întreba dacă nu cumva avea să se întâlnească, din întâmplare, cu Ellen, mama lui Jack. O vedeau din când în când, la câte un târg organizat în orașele dimprejur și, cam o dată pe an, se strecura în Kingsbridge la amurg și petrecea o seară cu nepoții ei. Aliena simțea o simpatie specială pentru Ellen: erau amândouă ciudate, femei care nu se încadrau în tipare. Totuși, ieși din pădure fără să o fi văzut pe Ellen. în drumul printre ogoare, cercetă cu atenție culturile care se pârguiau sub razele soarelui. „O să fie o recoltă bună", își zise. Nu avuseseră parte de o vară bună, pentru că plouase și fusese frig. Dar nu se procopsiseră cu inundații și nici cu bolile de plante care afectaseră ultimele trei recolte. Aliena îi mulțumea lui Dumnezeu. Mii de oameni trăiau la limita inaniției, iar încă o iarnă fără provizii avea ucidă. Se opri să-și adape boii la iazul din mijlocul satului numit Monksfield, care făcea parte din domeniul contelui. Era o așezare destul de mare, înconjurată de unele dintre cele mai bune terenuri din ținut, și își avea propriul preot, care oficia într-o biserică de piatră. Cu toate acestea, numai jumătate din terenuri fuseseră semănate anul acesta. Cele arate erau acum acoperite cu spice aurii, iar restul erau pline de buruieni. Doi alți călători se opriseră la iazul din mijlocul satului pentru a-și adăpa caii. Aliena îi privi circumspectă. Uneori era bine să te alături altor oameni la drum, pentru protecție; dar putea fi și riscant pentru o femeie. Aliena descoperise că un bărbat precum căruțașul ei se arată mereu dispus să-i Îndeplinească ordinele atunci când erau singuri, dar, de față cu ceilalți, era posibil să nu o mai asculte. Însă, unul din cei doi călători opriți în Monkspond era o femeie. Aliena privi mai atent și Își rectifică prima impresie, dându-și seama că era vorba de o față. Aliena o recunoscu. O văzuse în catedrala din Kingsbridge, de Rusalii. Era contesa Elizabeth, soția lui William Hamleigh. Părea nefericită și speriată. Cu ea se afla un oștean ursuz, care îndeplinea, în mod, evident, rolul de gardă de corp. „Aceasta putea fi soarta mea, își spuse Aliena, dacă mă mărităm cu William. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-am răzvrătit." Oșteanul dădu scurt din cap către căruțaș, în semn de salut, și o ignoră pe Aliena. Aceasta se răzgândi în privința intenției de a le sugera să plece împreună. Cât timp se odihneau, cerul se înnegri și se porni un vânt șfichiuitor. " Citește mai puțin...