Continuarea bestsellerului Stâlpii pământului. În 1989, Ken Follett uluia lumea literară cu Stâlpii pământului, un roman tulburător a cărui acțiune se petrecea în Anglia secolului al XII- lea și avea în prim-plan construcția unei catedrale, dar și viețile bărbaților, femeilor și copiilor pe care aceasta urma să le schimbe pentru totdeauna.
Criticii au fost de-a dreptul copleșiți, iar, de atunci încoace, cititorii au sperat că vor avea parte de o continuare. În sfârșit, aceasta a sosit... La două secole după ce locuitorii din Kingsbridge au terminat construcția superbei lor catedrale gotice, patru copii ajung să fie martorii unei crime petrecute în inima pădurii... un eveniment care le va marca și condiționa viețile adulte în moduri pe cât de imprevizibile, pe atât de dramatice. O poveste despre ambiție, iubire, lăcomie și răzbunare, de un realism cutremurător. Nobili corupți, episcopi uneltitori, călugări păcătoși și promiscui, dragoste înăbușită, dragoste pierdută, crima, foamete, minți mărginite, sar-cie, sex, gelozie - iată câteva dintre ingredientele romanului lui Follett„ scriitorul cu peste 90 de milioane de cititori în toată lumea și autor multipremiatului roman istoric Stâlpii pământului. În unanim așteptata continuare a acestui bestseller internaționaI Follett ne încântă din nou cu o spumoasă ficțiune istorică, plasată de această dată în secolul al XIV-lea, la două secole după ce locuitorii d - Kingsbridge au terminat construcția superbei lor catedrale gotice. Urmărind cu măiestrie soarta unora dintre familiile din Stâlpii pământulu. prin tumultul perioadei Morții Negre și a războaielor cu Franța, Follett plasează luptele individuale în configurația conflictului general, creând un complex seducător, ce atrage cititorul imediat în magia lecturii. Patru copii, care ajung să fie martorii unei crime petrecute în inima pădurii, împart în mod diferit această traumatizantă experiență, iar viețile lor - relatate cu minuțiozitate între l327 și l36l - sunt ireme-diabil afectate. Cititorii vor fi pe deplin cuceriți de cele patru personaje centrale, fie că acestea se dovedesc ființe pline de eroism sau profund corupte, actori plini de resurse sau guvernați de josnicie. Cea mai mare contragreutate a romanului constă în realizarea atent documentată și neașteptat de expresivă a unui portret detaliat al Evului Mediu târziu. Penelul lui Follett aduce în prim-plan lupta politicienilor pentru bucuria unei glorii corupte, atât în sfera religioasă, cât și în cea temporală. - Diana Gabaldon Fragment: " Sim nu se vedea nicăieri, așa că riscase să pornească spre oraș. Ostenită, își udilase deplasarea în reprize de câte 20 de pași, cu Skip țopăind fericit pe lângă to. crezând că e un joc nou. De fiecare dată c'and trecea de la alergat la mers și mers, aruncă o privire peste umăr. A treia oară, îl zărise pe Sim. Acesta se afla la o aruncătură de bat în urma ei. Disperarea o inundase că o maree puternică. Ar fi vrut să se întindă pe pionant și să moară. Dar ajunsese deja în mahalalele de la marginea orașului, iar podul era la mai puțin de 400 de metri depărtare. Făcuse un efort să continue. Încercase să alerge repede, însă picioarele refuzaseră să o asculte. Nu reușise siobtina decât un fel de goană împleticită. O dureau tălpile. Privind în jos, văzu multe firicele de sânge scurgându-se prin crăpăturile încălțărilor ei ferfeni-Se. Când luă curba la Gallows Cross, văzu o mulțime uriașă pe pod, în fața ei. se uitau la ceva și nimeni nu o observă cum alergă să-și salveze viața, cu Sim Telalul foarte aproape, pe urmele ei. Nu avea nicio altă armă în afară de cuțitul cu care mânca, cu care putea să Tor carnea unui iepure fript, dar nicidecum să rănească un bărbat suficient de rav încât să nu o mai poată urmări. își dorea din tot sufletul să fi avut tăria le a-i scoate lui Alwyn pumnalul din cap și de a-l fi luat cu ea. Acum era efectiv firszta de apărare. De-o margine a drumului se înălțau câteva case umile - casele din mahalale ae oamenilor care erau prea săraci pentru a locui în oraș; de cealaltă, se întindea ilisonea numită Câmpul Îndrăgostiților, proprietate a stăreției. Sim era atât de apeoape de ea încât îi putea auzi respirația, aspră și hodorogită, la fel ca a ei. Teroarea îi dădu un ultim impuls de energie. Skip latră, dar în glasul lui se ghicea mai degrabă frică decât sfidare - nu uitase piatra aceea care-l lovise în bot. Înainte de pod se afla o mlaștină de noroi lipicios, frământat de cizme, copite roți de căruțe. Gwenda o parcurse cu pași nesiguri, sperând cu disperare ca fală, fiind mai greoi, avea să treacă mai încet prin mal decât o făcuse ea. în sfârșit, ajunse la pod. Se împinse în mulțime, care era mai puțin densă la apioul acesta. Toți oamenii se uitau în cealaltă parte, unde un car greu, încărcat cu baloturi de lână, bloca trecerea unei căruțe trase de boi. Trebuia să ajungă la casa lui Caris, care aproape că se vedea acum, pe strada principală. Lăsați-mă să trec! țipă ea, croindu-și loc cu mișcări nebunești. O singură persoană păru să o audă. Un cap se întoarse să privească spre ea, * ,:zwenda recunoscu chipul fratelui ei, Philemon. Acesta rămase cu gura căscată, speriat, și încerca să ajungă la ea, dar mulțimea se împotrivea înaintării lui aia curn se împotrivise și înaintării Gwendei. Împingându-se cu înverșunare, fata încerca să treacă dincolo de perechea de beit înhămată la carul cu lână, dar unul din animale își mișcă brusc capul masiv i o împinse în lateral."