Opere vol.3: A douasprezecea noapte. Doi veri. Nevestele vesele

     Volumul de față reunește trei comedii ale Marelui A douăsprezecea noapte, Doi veri de stirpe aleasă și Nevestele vesele cffir Windsor o comedie carnavalescă de inspirație itabană; o tragi-comedie târzie, scrisă în colaborare cu mai tânărul John Fletcher, dramatizarea unei povestiri cavalerești preluate din creațiile lui Boccaccio și Geofliey Chaucer; și o comedie rurală dar și citadina, al cărei protagonist este nemuritorul cavaler John Falstaff.
Citește tot rezumatul cărții Opere vol.3: A douasprezecea noapte. Doi veri. Nevestele vesele... Aparent trei povesti diferite — una cu acțiunea plasată în Iliria, alta cu relatarea unei prietenii trădate și a mai multor iubiri nefericite consumate în decor de mitologie elină, în plină domnie a lui Tezeu la Atena, iar ultima derulată în anglia începutului de secol al XV-lea cele trei comedii au un numitor comun sesizat și de contemporanii lui Shakespeare: toate trei prezintă realitățile dure, economice, sociale și poltice ale lumii în care a trăit autorul. Iliria lui Orsino, Atena lui Tezeu și Windsorul din timpul domniei lui Henric al V-lea devin travestiuri ale Angliei elisabetane și iacobite.     lar dacă în tragedii, personajele feminine se lasă dominate de bărbați și rămân sclavele mentalităților patriarhale, ingeniozitatea Violei și a Măriei, tăria de caracter și tenacitatea Fiicei Temnicerului, onestitatea, umorul și istețimea doamnelor Ford și Page, emanciparea tinerei Anne Page — tot atâtea femei care își iau destinul în propriile mâini — demonstrează că, cel puțin în comedie, eroinele shakespeariene sunt superioare sau cel puțin egale cu cei care fac legea într-o „lume a bărbaților". Fragment: " VIOLĂ: Atunci, către apus am să pornesc. Har, pace mînlii, Inallimii Tale. Stăpânului, ce să-i transmit, domnița? OLIVIA: Mai stai... Spune-mi, te rog, doar ce crezi despre mine. VIOLA: Că tu crezi că nu ești ceea ce ești. OLIVIA: Dacă-i pe-așa, la fel cred despre tine. VIOLA: Gândești corect: nu sunt ceea ce sunt. OLIVIA: Aș vrea să fii ce îmi doream să fii. VIOLA: Ar fi mai bine, doamnă, decât ce sunt? Da, căci acum sunt doar nebunul tău. OLIVIA (aparte): O, ce plăcut e să-i citești disprețul Pe buze împreună cu mânia. Iubirea tăinuită se arată Mai iute ca o faptă-ntunecată. — Cezario, pe roza primăverii, Pe cinste, pe-adevăr, pe feciorie, Eu te iubesc cu-ntreaga ta mândrie. Nici judecată, nici înțelepciunea Nu-mi pot ascunde-acuma pasiunea. De te curtez, să nu-nțelegi greșit, Că nu mai ai temei pentru pețit. Mai bună e iubirea-n dar primită Decât iubirea care-a fost cerșită. VIOLA: Junețe, inocență, jur pe-aceste' C-am inima, ce-n piept loială mi-este, Cum nu posedă vreo femeie-n lume, Doar eu voi stăpâni-o, eu anume. Adio, scumpă doamnă; prin urmare, Pentru stăpân nu-ți mai cer îndurare. OLIVIA: Revino, poate, pentru el, în timp, Ai să mă-nveți în bine să mă schimb. " Citește mai puțin...