Citate de Nicolae Iorga

Invităm pasionații de istorie și literatură să exploreze colecția noastră selectă de citate de Nicolae Iorga, distinsul om de stat și cărturar român, a cărui contribuție remarcabilă a modelat decisiv cursul dezvoltării și evoluției națiunii noastre în perioade cruciale. Aceste citate nu sunt doar expresia gândirii sale profunde, ci și o fereastră spre sufletul și viziunea unui om care a trăit intens pentru țara sa. Fiecare cuvânt captează esența spiritului său neînfricat și a dedicării neclintite față de progresul și binele comun. Alătură-te nouă într-o călătorie inspirațională prin inima și mintea unuia dintre cei mai influenți lideri ai României, descoperindu-i înțelepciunea atemporală și impactul său nepieritor.

Citate de Nicolae Iorga:

1. Copilul nu datorează părintelui viața, ci creșterea.
2. În literatură, la fântâna cu apă puțină se îndeasă lumea cu cofele.
3. Obrăznicia e a cere de la alții mai mult decât ți se cuvine.
4. Școala cea mai bună e aceea în care înveți înainte de toate să înveți.
5. Realitatea este o platformă de care ne lovim de multe ori.
6. Lenea nu-i odihnă și de aceea-i lipsește mulțămirea.
7. Talentul e o inteligență specială, manifestată; inteligența e putința mai multor talente la același om, chiar dacă ele nu se manifestă.
8. Când un om ți se pare aspru, gândește-te întotdeauna că o cetate întărită nu e neapărat o cetate inamică.
9. Stăpânirea romană în Dacia a fost un izvor de ordine și propășire.
10. Viteazul privește pericolul, cutezătorul îl caută, nebunul nu-l vede.
11. Un om în adevăr bun e numai acela care ar fi putut fi rău și n-a fost.
12. Cea mai bună filozofie e a acțiunii.
13. Meseria literară n-are sens; are sens o viață din care poate răsări literatura.
14. Dacă vezi că luna nu se coboară la tine, nu căuta o scară ca să te sui tu la dânsa.
15. Șarpele e odios nu pentru că mușcă, ci pentru că se ascunde ca să muște.
16. De multe ori taci fiindcă ești convins de prostia adversarului.
17. Este o literatură care-și servește cititorii și alta care-i creează.
18. Calomniatorul se coboară cu toată lungimea minciunii sale.
19. Tăcerea are glasurile ei de înțelepciune; ascult-o.
20. Cel care stă jos să nu râdă de cel care cade de pe vârfuri.
21. Sufletul nu ți-l da decât celui ce-și dă sufletul lui, astfel rămâi fără nimic.
22. Scrie cu sufletul tău și recitește cu sufletul altora.
23. Scrisul tău să fie că rășina ce curge din brad: viața revărsată.
24. Fă-ți datoria oricând. Totdeauna va fi cineva care să te vadă: tu însuți.
25. Când cere ajutor cel ce a căzut în apă, aleargă; dar nu-l confunda cu cel care petrece, de plăcere în baltă.
26. Zâmbetul, care e o cochetărie, o bunătate, n-are a face cu râsul, care este o bucurie, și nici cu rânjetul care este o batjocură.
27. Cei mai mulți trăiesc zile, puțini trăiesc viața.
28. Vai de cel care ține minte pedeapsa și uită greșeala.
29. Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte şi cel mai lung între două suflete.
30. Lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește.
31. E o mare primejdie să ajungi a fi mulțumit de tine însuți.
32. Înțelepciunea e o marfă pe care cine o vinde a cumpărat-o.
33. Când ne întrebam ce rost are viața, ne asemănăm poate cu măgarul orb ce învârte roata morii și care e foarte nedumerit la ce servește necontenită și dureroasa lui învârtire.
34. Obraznicul mănâncă praznicul, dar plătește cu obrazul.
35. Un om fățarnic are două fete și nici un obraz.
36. Nu e mare opera unde e mult material, ci aceea unde e mult suflet.
37. Adevărul este ca apa rece care face rău doar dinților stricați.
38. Școala trebuie să te învețe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun și cel mai aspru.
39. Această unire românească n-ar avea nici o valoare dacă nu s-ar sprijini pe însăși conștiința noastră despre necesitatea ei, despre caracterul ei sacru, nezguduit, despre aceea că ea e astăzi, ceea ce nu înțelege o mulțime de lume, o condiție pentru existența însăși a poporului nostru.
40. Fiecare suferă cât simte și mai ales cât înțelege.
41. Să te întrebi ce ai greșit în ziua când vei vedea că nu mai ai dușmani.
42. Modestia este pentru proști.
43. Cărbunii cei mai focoși prind cenușă mai multă.
44. Invidiosul nu se simte bine nici singur; numai nenorocirea altora poate să facă bucuria lui.
45. Mi-ar fi lene să nu fiu leneș.
46. Omul cinstit spune totdeauna de ce s-a schimbat, celălalt tăgăduiește orice schimbare.
47. Numai moartea egoistului este deplină: nimic din el nu rămâne altora.
48. Cei vechi au avut muzica prin care se clădeau de la sine zidurile Tebei, modernii au născocit pe aceea care ar fi în stare să dărâme piramidele.
49. Ca să poți respecta pe triumfător trebuie să fii însuți în luptă.
50. Un bun și sigur prieten e conștiința ta: n-o ucide, ci las-o să moară odată cu tine.
51. Judecă pe fiecare după câmpul în care vrea să-și arate superioritatea.
52. Greșelile nu se iartă, ci se repară.
53. Să fii mândru că stai sus numai atunci când nu-ți e rușine să-ți aduci aminte cine te-a adus acolo.
54. Pentru fiecare om e un drum către fericire: acela pe care e chemat să meargă. Cei mai mulți nu-l găsesc niciodată. Cei cuminți încearcă până la moarte. Cei mai prosti se trântesc la pământ și plâng că sunt nenorociți.
55. Nu spune niciodată nu se poate, ci începe cu să vedem.
56. După furtunile sufletului, ca și după cele ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte.
57. Clevetirea nu ucide, nici nu face rană; ea pângărește numai pe acela de la care a pronit.
58. Viciile sunt călăii care te omoară încet, ca o sabie neascuțită.
59. Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârși răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează.
60. Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat.
61. Interesul îţi aduce necontenit prieteni de câteva zile şi tot el îi ia înapoi. A doua oară eşti dator să nu-i mai primeşti.
62. Când n-ai în adevăr nici o însușire, ci numai o situație, lingușitorul e numaidecât de nevoie.
63. Plăcerea cea mai bună e aceea pe care o dai.
64. Cine ți-a făcut o nedreptate nu rămâne cu o datorie față de tine, ci o pierdere față de el însuși.
65. Vorba bună, zâmbetul și fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului.
66. Acela ce-și părăsește țara pentru una mai înaintată seamănă cu omul care și-ar alege altă mamă printre femeile mai chipoase.
67. Omul trebuie să aibă şi prieteni, şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.
68. Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta înverșunare ca mincinosul care a fost prins.
69. Poți închide ochii, dar nu poți stinge soarele.
70. La sfârșitul fiecărei zile socotește nu ceea ce alții au făcut față de tine, ci ceea ce tu ai făcut față de alții.
71. Talentul tău? Cu ce l-ai plătit? Și cu ce ai despăgubit pe aceia care nu l-au căpătat și ei de-a gata?
72. Ambiția aduce atâtea jertfe zadarnice, cărora omenirea naivă le dă o interpretare eroică.
73. Mulți văzând disciplina oilor, cer disciplina leilor.
74. Școala cea mai bună e aceea în care vezi alături de tine suflete care-ți sunt ca frații și surorile.
75. Niciodată un om mare nu e mai mare decât în zdrențe.
76. Să râzi, nu de greșelile pe care nu le-ai făcut, ci de acelea pe care nu le-ai făcut niciodată, deși ai fi avut prilej să le faci.
77. Desigur că literatura e artă, dar, oricât s-ar sili spre izolare, ea nu poate fi numai artă.
78. Când lauzi nu dai nimic: recunoști.
79. Vântul popularității face mult praf să înainteze.
80. Certându-te cu cine are dreptate, poți numai să pari prost sau mișel.
81. Până acum oamenii n-au găsit alt drum spre adevăr decât greșeala.
82. În viață pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă.
83. Obrăznicia unui obraznic va supăra mai mult pe ceilalți obraznici.
84. Pierzi în viaţă ani, şi la moarte cerşeşti o clipă.
85. Literatura nu se înnoiește niciodată prin tehnică, ci tehnica învie prin spirit.
86. Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță.
87. Există o disciplină a convingerilor, una a fricii și una a lăcomiei.
88. Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel le ia vântul!
89. De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l dă publicul și un al treilea pe care nici unul, nici altul nu-l pot desluși niciodată, și care e cel adevărat.
90. Deplin nu e nimeni, prin iubire căutăm de fapt întregirea noastră: tindem spre ce nu avem în noi înșine.
91. Lenea e sinucidere blândă.
92. Sunt lacrimi așa de grele și de fierbinți, încât ochii nu le pot plânge; ele zac în inima arzând-o.
93. Nu pe răul între pajiști, ci pe ape singuratice și amare, locuite de furtuni, se află măreția.
94. Veselia omului e că mirosul florilor: ea nu se înălța din sufletele veștede.
95. Invidia încearcă să distrugă acolo unde-i e iertat să caute a întrece.
96. Nu striga nimănui „rătăcitule”, fără să fii gata a-l aduce pe drumul cel drept.
97. Un fapt e numai atunci istorie când niciuna din rădăcinile lui nu mai atinge prezentul.
98. Istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.
99. Omul fățarnic are două fețe și nici un obraz.
100. Omul are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, unul pe care i-l da publicul și cel adevărat.
101. Cine râde de toată lumea ajunge de la sine ridicol când găsește unul de care nu poate râde.
102. Ce poate fi femeia fără casă, arată feminismul; dar el ascunde ce va fi casa fără femeie.
103. Munca plătește iar norocul da de pomana.
104. Bunătății slabe îi trebuie, pentru a merge, sprijinul dreptății.
105. Sufletul e ca fierul. Nu poți lucra cu el până nu l-ai încălzit.
106. Când o femeie nu mai e frumoasă, lumea așteaptă să fie altceva, pe când ea înțelege să fie tot ce a fost până atunci.
107. Este o logică a inimi, foarte grea, care n-a fost scrisă.
108. Nu te conving cu adevărat decât ideile tale.
109. A contraface bine e chiar mai greu decât a face.
110. Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri.
111. Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului și de dușmănia prietenului.
112. Surdul vorbește mai tare decât cel care aude și prostul mai mult decât cel ce înțelege.
113. Școala este tot ce vezi și tot ce auzi.
114. Un adevăr și o minciună formează o confuzie, un monstru periculos, fiindcă partea de adevăr ce este în el îl face să trăiască, pe când minciuna curată e stafie, e nimic.
115. Egoistul se privește ca ultimul scop al Creațiunii: s-ar aștepta ca în clipa morții sale să fie și sfârșitul lumii.
116. Sunt cugetări care sunt stele și altele simpli licurici: lumea nu se îndreaptă după acestea din urmă.
117. Nu e greu să găsești adevărul. E greu să ai dorința de a-l găsi.
118. Talentul e pentru unii un spirit bun care locuiește în ei, pentru alții un zeu crud care-i vizitează, devastând sufletul prin care trece.
119. Ambițiosul suie un munte veșnic înnegurat de însăși patima sa.
120. ‎Nu uita că oricine te iubește cere de la tine o iluzie de ideal. Dă-o sau nu te lăsa iubit.
121. Educația, de cele mai multe ori, e numai pojghița sub care se desfășoară în liniște, pe încetul, firea cea adevărată.
122. Viața nu înseamnă a trăi ci a ști pentru ce trăiești.
123. Dacă ataci replica unui prost, riști să te trezești cu tot prostul în discuție.
124. O literatură adevărată este însă una care se impune sufletului trudit de sfânta nevoie a creațiunii. Nu se comanda și nu se debitează, chiar dacă se răsplătește.
125. Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaște decât cel care-l caută.
126. Ferește-te de invidiosul cavaler și loial.
127. Din când în când treci pe la vecin ca să-ți afli defectele.
128. Nu numai că eroismul nu se poate porunci, dar e cu neputință să-l răsplătești.
129. O înfrângere e numai mijlocul pe care ni-l dă soarta ca să vedem ce ne lipsește pentru a învinge.
130. Până acum, oamenii n-au găsit un alt drum spre adevăr decât greșeala.
131. Nu zi niciodată nu se poate, ci începe cu să vedem.
132. Când oare ura va fi trimisă la sanatoriu şi invidia la casa de corecție?
133. Dacă îți place trandafirul, trebuie să-l accepți cu tot cu spinii lui.
134. Rădăcina convingerilor este experiență.
135. Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.
136. Și în viață, în simțire, în scris, în gând, când te uiți bine, rămâne mai ales ce ai dat altora, ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit. Prin înstrăinarea de tine însuți capeți și consecvență, și stăruință, și caracterul, și iubirea oamenilor.
137. Operele mari și trainice pot să aibă o eclipsă, o întunecare, ce corespunde cu o încetineală sau o oprire în mersul civilizației naționale dar lumina lor călăuzitoare tot învinge la sfârșit.
138. Încrederea nu se pierde decât o dată.
139. Înfrângerile în dragoste dor mai mult decât celelalte.
140. În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a înțelege.
141. Dacă poți merge, de ce să te târăști?
142. Un om bun nu e acel care face bine, ci acel care se bucură de bine.
143. Este o ambiție care atinge orice și rămâne tot așa de zadarnică și de flămândă.
144. Faima se ruginește dacă nu o cureți prin muncă în fiecare zi.
145. A părăsi o luptă din cauza ticăloșiei mediului e tot una ca și cum ți-ai tăia gâtul fiindcă e noroi afară.
146. Cea mai mare minune e să crezi că poți face una. Restul e foarte ușor.
147. O idee nu e mai clară cu litere mai mari.
148. Curajul este ceva care se formează, care trăiește și moare – care trebuie întreținut la fel ca și armele.
149. E un mișel acela care-și dorește dușmanii îngenunchiați în nenorocire.
150. Nu imita ce nu-ți trebuie.
151. Pe unii îi disprețuiesc cei care nu-i cunosc, pe alții cei care îi cunosc mai bine.
152. Gândul morții să-ți slujească în orice clipă pentru a înțelege prețul vieții.
153. Om liber e acela care n-are nevoie să spună nicio minciună.
154. Om ești pentru oameni. Și nu pentru a le cruța sarcina de a se îngriji de tine, ci pentru a primi sarcina de a te îngriji de ei.
155. Omul cu adevărat bun este doar cel are ar fi putut fi rău și n-a fost.
156. Frumusețea trebuie să fie legată de bunătate; altfel sufletul urât o învinge.
157. Gândul nu se coboară acolo unde aude prea multă vorbă.
158. Nu supăra pe cine nu știe să se supere.
159. Înțelepciunea e a ta numai când o dai altuia, altfel, ea este numai în tine.
160. Unele opere de artă și teorie pretențioasă seamănă cu o carte de vizită pe care poți citi: X, băiat deștept.
161. Cunoaște-ți prietenii pentru a-i iubi și dușmanii pentru a-i stăpâni.
162. Mulți te prețuiesc pentru câte o faptă a ta; te prețuieste in adevăr numai acela pentru care exiști întreg, pentru tine însuți.
163. Perfecțiunea? Un drum totdeauna deschis. E semănat cu cadavre. Și în ultimul ceas răniții se ridică totuși râvnind înainte!
164. E și o tăcere a respectului, care înconjoară la început operele într-adevăr mari.
165. Răzbunarea nu poate avea înțeles; rănind nu ți se duce rana din suflet.
166. Singura ofensă pe care nu o poți pedepsi este discursul funebru.
167. Fii bun, dar ferește-te să nu creadă lumea că poți fi numai bun.
168. Înțelepciunea vieții e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.
169. A te crede mai mare e întotdeauna mai bine decât a te crede mai mic: mărești în același timp datoria și idealul tău.
170. Sunt iertări care biciuiesc în față.
171. Om în adevăr bun e numai acela care ar fi putut fi rău și n-a fost.
172. Zburând sus te faci nevăzut dar vezi.
173. Pacea nu poate veni din dorința de pace, ci de la suprimarea instinctelor de război.
174. Nu te purta cu fiecare om după cum e dânsul, ci după cum ești tu. Uneori e mai primejdios, totdeauna e mai vrednic.
175. Temnița cea mai de temut e aceea în care te simți mai bine.
176. Prea mulți cred că literatura e un scris, nu un sens.

Cunoști și alte citate de Nicolae Iorga?

Lasă-ne un comentariu mai jos și îl vom citi cu drag.

P.S. Îți recomandăm și lista noastră de curiozități despre Nicolae Iorga.