Corina Ungureanu-Kiss: ”De la început am fost atrasă de labirintul muzicii”

Am fost tare, tare, tare uimită când am deschis un interviu primit prin intermediul formularului pentru scriitori debutanți! Îmi place să vă prezint autori noi, interesanți… dar acum o să vă prezint autoarea unei cărți diferite față de cele pe care vi le-am prezentat până acum!

Dr. Corina Ungureanu-Kiss este o cunoscută pianistă, dar este teoreticiană și muzicolog, de asemenea. A fost profesoară la Liceul de Muzică Tudor Ciortea din Brașov, iar elevii ei au fost cu toții premiați atât la festivaluri naționale cât și internaționale. Ca pianistă a susținut numeroase concerte în Europa și SUA și a fost premiată la concursurile de pian Hariclea Darclee (România) și Reinhold Gliére (Germania). Și în calitate de compozitoare a fost recunoscută, primind premiul II la concursul de compoziție din Siegburg, Germania. În prezent, Corina Ungureanu-Kiss este profesoară în Düsseldorf.

Dar mai multe despre dumneaei și cartea sa veți afla citind continuarea!

Care sunt pasiunile dumneavoastră?

Pasiunile mele au fost mereu: muzica, filozofia, moda (în 1991 am fost Miss Brașov), patinajul artistic și dansul.

De unde pasiunea pentru muzică? Ați moștenit-o de la cineva?

Pasiunea pentru muzică a venit de la tatăl meu care și el la rândul lui a fost muzician, clarinetist în Orchestra de la Ploiești. De la început am fost atrasă de labirintul muzicii care m-a dus cu timpul într-o lume “abstractă” dar foarte frumoasă, de care nu m-am mai despărțit niciodată.

Cine este compozitorul dumneavoastră preferat? Dar piesa preferată?

Compozitorii mei preferați au devenit cu timpul mai mulți. Am pornit la început de la Beethoven, Brahms și am ajuns să-l înțeleg și să-i ascult muzica lui Anton Brukner, compozitor austriac. De acea am introdus piese de acești compozitori în noua mea partitură pentru pian. Însă, cel mai aproape de sufletul meu rămâne romanticul german Johannes Brahms, el fiind continuatorul lui Beethoven, care a dezvoltat limbajul muzical. Iar pianul este și pentru mine ca și pentru Brahms instrumentul “major nedespărțit al serilor nesfârșite de trudă (de studiu) din copilărie și adolescență”, un univers în care mă simt în continuare eu însumi. Cele două Rapsodii pentru pian ale lui Brahms vor fi mereu lucrările preferate în care mă voi putea exprima și regăsi.

Spuneți-ne câteva despre cartea sau cărțile dumneavoastră!

Am mai multe pentru muzică: Învățăm să cântăm la pian, Solfegii-Solfegio-Solfége, și ultima – Piese pentru pian la patru mâini. Toate editate la Editura Muzicala din Bucuresti.

Piese pentru pian la patru mâini am dorit neapărat să o scriu, deoarece este cea mai modernă formă în care s-a scris în sec. al 19-lea, plus afinitatea mea pentru cea mai intimă forma a muzicii de camera (DUO). Această partitură muzicală este extrem de interesantă nu numai pentru specialiști, dar și pentru melomanii pianului. Sunt lucrări inedite, sunt transpoziții din lucrări corale cum ar fi Missa de Buckner, dar și piese clasice de compozitori mai cunoscuți Schubert, Brahms, Ceaikovschi (Fragment din baletul Lacul Lebedelor). Nu sunt multe, dar sunt superbe și inedite!

Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să se apuce de muzică?

E greu de dat un sfat adecvat lumii de astăzi, dar voi încerca prin câteva cuvinte: Orice tânăr să încerce să se apropie de muzică, deoarece numai așa va afla că spiritul uman se dezvoltă în această lume “abstractă” unde nu sunt cuvinte, dar sunt stări lăuntrice și imagini emoționale deosebite.

Ce ați dori să le transmiteți cititorilor booknation.ro?

Să citească cât pot de des aceasta revistă online deoarece le aduce lumea în casă, și vor afla atâtea noutăți de care nu oriunde pot fi informați!