Descoperiți lumea fascinantă a lui Charles Dickens, unul dintre cei mai iubiți și studiați scriitori din era victoriană, într-un articol exclusiv ce dezvăluie fapte puțin cunoscute și curiozități despre viața și opera sa. De la începuturile sale umile, trecând prin provocările copilăriei și până la ascensiunea sa ca titan literar, călătoria lui Dickens este o sursă de inspirație care continuă să fascineze cititorii și criticii deopotrivă. Aflați despre pasiunea sa secretă pentru magie, obsesia pentru ordine și cum romanul său neterminat, „Misterul lui Edwin Drood”, continuă să stârnească speculații și interpretări. Fiecare curiozitate selectată vă va oferi o perspectivă unică asupra geniului său creativ și a implicării personale în schimbările sociale. Acompaniat de o analiză detaliată a influenței sale literare și culturale, acest articol este esențial pentru oricine dorește să înțeleagă moștenirea complexă a lui Charles Dickens și să exploreze straturile ascunse ale operei sale.
Curiozități despre Charles Dickens
Greutățile copilăriei: Chales Dickens s-a născut la 7 februarie 1812, Landport, Portsmouth, Regatul Unit. Copilăria dificilă a lui Dickens, inclusiv perioada în care tatăl său a fost închis pentru datorii și faptul că a fost forțat să lucreze la o fabrică de lustruire a cizmelor la vârsta de 12 ani (câștigând 6 șilingi pe săptămână) i-au modelat profund perspectivele și temele din romane precum „Oliver Twist„, evidențiind luptele celor săraci și condițiile de muncă din epocă.
Influențele Londrei: Descrierea intimă a Londrei de către Charles Dickens în operele sale provine din observațiile sale detaliate asupra orașului. În special, în „Barnaby Rudge”, Dickens prezintă în mod viu peste 100 de locuri din Londra, demonstrând legătura sa profundă cu peisajul orașului și influența acestuia asupra povestirilor sale.
Începuturile jurnalistice: Înainte de a avea succes ca romancier, Dickens și-a practicat jurnalismul, lucrând pentru The Mirror of Parliament și The Morning Chronicle. Începutul carierei sale ca reporter și editor parlamentar i-a oferit un ochi ascuțit pentru detalii și o înțelegere profundă a problemelor societății, care îi vor îmbogăți mai târziu romanele.
Scufița Roșie, inspirația lui Charles Dickens. Dickens a început să coordoneze o publicație săptămânală numită Household Words în 1850, unde a contribuit și cu povestiri scurte și romane. În una dintre primele sale piese pentru publicație, „Un Pom de Crăciun”, Dickens și-a descris muza ca fiind personajul principal din basmul Scufița Roșie—poate ca o modalitate de a face față propriei sale inocențe copilărești devorate de rele neașteptate. „Ea a fost prima mea iubire,” a scris el. „Am simțit că dacă aș fi putut să mă căsătoresc cu Scufița Roșie, aș fi cunoscut fericirea perfectă. Dar nu a fost să fie.”
Muzeul Casa Dickens: Fosta sa reședință de pe Doughty Street nr. 48, unde a scris opere clasice precum „Oliver Twist” și „Nicholas Nickleby”, este acum Muzeul Charles Dickens, permițând vizitatorilor să intre în lumea lui și să înțeleagă mai bine viața și opera sa.
Căsătoria și aventura: Viața personală turbulentă a lui Charles Dickens a inclus o căsătorie de peste 22 de ani cu Catherine Hogarth, cu care a avut zece copii. Charles Dickens și fosta sa soție Catherine Hogarth s-au despărțit în 1858. Cu un an înainte de a divorța, a cunoscut-o pe Ellen Ternan – o tânără actriță – de care s-a îndrăgostit.
O familie de scriitori: Soția lui Dickens, Catherine, a fost de asemenea o autoare publicată, publicându-și cartea în 1851. La fel ca Dickens, a scris sub un pseudonim. A ales numele Lady Maria Clutterbuck. Cartea Catherinei era despre rețete culinare. Titlul cărții era „Ce vom avea la cină?”, fiind destinată meselor de la două până la 18 persoane. Din nefericire, biograful lui Dickens a folosit cartea împotriva ei, afirmând că mesele pe care le gătea îl îngreunau. Și criticii moderni ai cărții au avut ceva de spus despre aceasta. Au considerat meniul prea încărcat. Mese precum cartofii prăjiți, budinca de măduvă, macaroanele cu brânză, mult bacon și crema italiană erau considerate prea multe, deoarece oamenii nu mâncau totul de pe masă. A fost criticată pentru stilul de gătit victorian, care a fost în sine reprezentat greșit.
Filantropie pentru femeile marginalizate: Prin înființarea azilului Urania Cottage, Dickens a oferit un refugiu pentru „femeile decăzute” (femei și fete care lucrează pe străzile Londrei ca prostituate), oferindu-le o șansă de reabilitare și un nou început. Această întreprindere reflectă viziunea progresistă a lui Dickens asupra reformei sociale și implicarea sa directă în activități caritabile, cu scopul de a aborda și atenua realitățile dure cu care se confruntă populațiile vulnerabile. În 1857, erau 8.600 de prostituate cunoscute de poliție, dar numărul real poate să fi fost aproape de zece ori mai multe. Mai jos, o imagine a azilului Urania Cottage.
Fascinația pentru supranatural: Interesul lui Charles Dickens pentru magie și paranormal nu a fost doar un hobby, ci a pătruns și în scrierile sale, unde a încorporat frecvent fantome și elemente supranaturale ca teme centrale, mai ales în „Poveste de Crăciun„. A fost magician amator între 1842 și 1849, performând sub pseudonimul „Necromantul fără pereche” („The Unparalleled Necromancer„) în locuri ca Bonchurch și Rockingham Castle. A fost membru al Clubului Fantomelor, explorând teme legate de iluzie și supranatural în romanele sale.
Numele său ar fi putut fi asociat cu diavolul. Shakespeare a fost prima persoană care a folosit expresia „what the dickens” în opera sa literară, „Nevestele vesele din Windsor”, folosind această expresie ca un eufemism pentru invocarea diavolului. Un alt autor, John Bowen, a explicat în cartea sa că numele Dickens era folosit ca substitut pentru diavol. Poate din acest motiv, în primele sale scrieri, Dickens a folosit pseudonimul Boz, deoarece nu dorea să fie comparat sau văzut ca diavolul. După ce publicul a devenit familiarizat cu scrierile sale, a trecut la numele său dat.
Dickens și hipnoza: Interesul lui Dickens pentru mesmerism (hipnoză) dezvăluie fascinația sa pentru mintea umană și formele alternative de vindecare. El a practicat acest lucru pe prieteni și familie, sugerând o curiozitate față de stările psihologice și potențialul de influență mentală, teme care apar ocazional în scrierile sale.
Ușa secretă a bibliotecii din casa sa: În biroul său exista o ușă secretă sub forma unei biblioteci false. Aceste cărți fictive aveau titluri precum Viața unei Pisici în 9 volume. Aceste titluri de cărți au fost toate inventate de Dickens însuși. Ușa falsă ducea către o cameră care a rămas chiar cea mai păstrată din casa lui, iar în interiorul camerei era un costum Batman din epoca victoriană. Te gândești cumva și tu ”oare ce naiba e ăla costum Batman din epoca victoriană”? Uite cam așa ceva:
Supraviețuitor al unui accident de tren: Accidentul feroviar de la Staplehurst l-a prins alături de Ellen Ternan, iubita sa. Dickens se întorcea din Franța când trenul său a deraiat pe 10 iunie 1865, în timp ce traversa un pod, lăsând vagonul său atârnând de șine. Nu a suferit răni care să-i pună viața în pericol. Autorul, în vârstă de 53 de ani pe atunci, a ajutat la salvarea pasagerilor blocați după ce a localizat un conductor care i-a dat cheile celor șapte vagoane de clasa superioară ce căzuse în râu.
Un uriaș literar autodidact: În ciuda lipsei unei educații formale din cauza dificultăților financiare ale familiei sale, Dickens a devenit unul dintre cei mai celebri romancieri ai epocii victoriene. Autoeducația și munca sa timpurie ca funcționar juridic au pus bazele carierei sale ilustre de scriitor, demonstrând o autodisciplină remarcabilă și un talent natural. Charles Dickens a fost un cititor avid.
Pseudonimul lui Dickens: La începutul carierei sale de scriitor, Dickens a folosit pseudonimul „Boz” pentru a-și publica operele. Această alegere reflectă natura sa jucăușă și dorința de intimitate pe măsură ce își stabilea vocea literară. Pseudonimul provenea de la o poreclă de familie.
Dickens este creditat cu popularizarea publicării în serie a romanelor, un format care i-a permis să se implice în timp cu cititorii săi și să-și ajusteze narațiunile în funcție de reacțiile acestora. Această abordare nu numai că a schimbat peisajul publicării literare, dar i-a permis lui Dickens să atingă un nivel unic de interacțiune cu publicul cititor victorian.
Corbul lui Charles Dickens: A deținut un corb de companie pe nume Grip, care nu numai că a inspirat un personaj din „Barnaby Rudge”, dar a influențat și celebrul poem „Corbul” al lui Edgar Allan Poe. Dickens i-a mărturisit prietenului său, George, că și-a dorit întotdeauna să scrie despre un personaj care avea un corb ca animal de companie, corbul fiind mai deștept decât stăpânul său. Grip a murit după ce a mâncat bucăți de vopsea cu plumb și a fost înlocuit de altul care a fost, de asemenea, numit Grip. După ce al doilea corb a murit, Dickens l-a împăiat cu ajutorul unui taxidermist și l-a plasat într-o vitrină de lemn și sticlă. Pasărea se află acum în Biblioteca Liberă din Philadelphia.
Pisica lui Dickens. Pentru o perioadă, Charles Dickens a avut și o pisică, numită Bob. Autorul glumea adesea, „Ce cadou mai bun decât afecțiunea unei pisici?” După moartea pisicii din 1862, a cerut ca laba acesteia să fie montată pe un deschizător de scrisori din fildeș, împăiată și inscripționată cu „C.D., În amintirea lui Bob, 1862”. Deschizătorul de scrisori este acum expus la Colecția Berg de Literatură Engleză și Americană de la Biblioteca Publică din New York.
Susținător al reformei sociale: De-a lungul vieții și operei sale, Dickens a fost un susținător vocal al drepturilor copiilor, al educației și al reformei sociale. Romanele sale au evidențiat adesea nedreptățile cu care se confruntă cei săraci și cei lipsiți de drepturi, servind drept catalizator pentru schimbări sociale și reflectând angajamentul său profund față de cauzele umanitare.
Turnee literare: Faima lui Dickens a depășit cu mult granițele Marii Britanii, făcându-l una dintre primele celebrități literare globale. Turneele sale de lectură în Statele Unite și în alte țări au fost întâmpinate cu un entuziasm copleșitor, demonstrând atractivitatea universală a povestirilor sale și carisma care a făcut din el o figură iubită în întreaga lume.
Relația complexă cu America: În ciuda faimei sale, Dickens a avut o relație complicată cu America, exprimându-și dezamăgirea față de anumite aspecte ale societății americane în timpul vizitelor sale. Observațiile sale, atât critice, cât și admirative, au fost surprinse în jurnalul său de călătorie „American Notes for General Circulation„, oferind o viziune nuanțată asupra țării la mijlocul secolului al XIX-lea.
Inovație lingvistică: Dickens a contribuit la dezvoltarea limbii engleze prin utilizarea inventivă a cuvintelor și expresiilor, multe dintre acestea rămânând în uz și astăzi. A inventat termeni precum „butterfingers” și expresii precum „the creeps”.
Ambițiile actoricești ale lui Dickens: A aspirat să devină actor, încă dinainte de a avea succes cu scrierile sale. Avea programată o audiție la Teatrul Covent Garden, dar a fost nevoit să o anuleze din cauza unei boli.
Sprijinirea altor autori: Dickens și-a folosit influența pentru a sprijini și publica operele altor scriitori prin intermediul rolurilor sale editoriale, în special în revista sa săptămânală „Household Words„. Faptul că i-a încurajat pe autori precum Elizabeth Gaskell și Wilkie Collins subliniază angajamentul său față de comunitatea literară și rolul său în modelarea literaturii victoriene dincolo de propriile scrieri.
Dragostea regală: Aparent, Dickens, bărbat căsătorit și tată, a decis brusc că este îndrăgostit pasional de regina Victoria, în ciuda faptului că nu se cunoscuseră niciodată. În noaptea nunții reginei cu Prințul Albert, și-a luat un prieten cu el și s-a dus la Castelul Windsor pentru a găsi fereastra camerei în care Victoria și Albert urmau să-și… consume noaptea nunții. Copleșit de agonie la gândul acesta, Dickens s-a aruncat în noroi și a început să se rostogolească, fără să-i pese de trecătorii care se uitau. Mai târziu i-a scris chiar prietenului său că se gândește să se înfometeze până la moarte din dragoste pentru regină. Cu toate acestea, în repetate ocazii în următorii 30 de ani, Dickens a refuzat categoric orice cerere pe care regina i-a adresat-o pentru a-l întâlni. În cele din urmă, a cedat și a cunoscut-o în 1870, cu foarte puțin timp înainte de moartea sa.
Obsesia pentru ordine: Dickens a fost extrem de insistent legat de ordinea și aranjamentul în spațiile sale personale și profesionale, rearanjând deseori mobilierul din locuința sa și din zonele de lucru. Este posibil chiar să fi suferit de OCD, tulburarea obsesiv-compulsivă.
Moștenirea literară și moartea: Decesul lui Dickens în urma unui atac cerebral în 9 iunie 1870 a lăsat lumii literare un roman neterminat, „Misterul lui Edwin Drood„, ceea ce a dat naștere la speculații pe scară largă și la numeroase încercări ale altora de a finaliza povestea. Chiar și medii au încercat să rescrie sfârșitul acestei povești de dragoste prin emisiuni radio și filme de televiziune, crezând că comunică cu spiritul lui Dickens dincolo de moarte.
A fost înmormântat în Poets’ Corner din Westminster Abbey, marcând statutul său de unul dintre cei mai respectați scriitori britanici.
