De vorbă cu Clarisa Iordache despre versuri „de sabie și neam”

Nu știu ce introducere să scriu. Bine, știu… dar sunt atâtea de spus! Luați-l ca o invitație de a vă avânta într-o poezie istorică și mistică! În România asta modernă ce pare că și-a uitat valorile, Clarisa Iordache vine cu dorința de a învia lucruri care sunt ascunse în sufletul fiecăruia dintre noi prin volumul ei de poezie De sabie și neam.

Dacă ar fi să-ți faci o autocaracterizare cum ar suna aceasta?

Creativă. Curajoasă. Curioasă. Inventivă. Misterioasă. Ador să descopăr lumea și oamenii frumoși, să scriu despre tot ce poate înălța spiritul și promova valoarea! Cred în adevăr și iubire așa cum cred că, o carte bună o descoperi încă din titlu! Mai cred că renunțările sunt doar pauzele pe care și le ia sufletul de la prea multă urâțenie, iar succesul este metoda prin care atingi echilibrul interior! Și îmi imaginez că stelele sunt metoda cerului de a-ți arăta cât de sus poți ajunge!

Pasionată de istorie, fotografie, etnografie și viață, munții și crestele înalte, adâncimea apelor albastre, verdele, cărțile, pixurile metalice, destinațiile de orice fel, ceaiurile și cănile galbene, lalelele, primăvara, soarele și tatuajele, orașele și culturile mapamondului, oamenii frumoși și caracterele puternice.

Care e relația ta cu poezia?

Suntem personalități foarte puternice, amândouă. Uneori, ne alergăm ca șoarecele cu pisica. Alteori, ne iubim nebunește. Se întâmplă, exact ca în orice relație amoroasă, să ne și ciondănim. Eu pentru că nu-mi răspunde clar la ce vreau, ea pentru că nu se lasă prea ușor și pentru că adoră să se joace de-a v-ați ascunselea. Însă, odată ce amândouă renunțăm și la joacă, și la orgolii și la cuceriri, ne amestecăm perfect rândurile, gândurile, slovele, iubirile. Eu fără poezie nu funcționez, nici măcar atunci când gândesc doar pentru mine. Ea (poezia), fără mine, iarăși nu poate, pentru că e tare greu să trăiești captiv, imobilizat, fără mâini care să scrie, picioare care să te ducă în locuri din care să te inspiri, fără gură care să strige ce vrei tu, fără ochi care să vadă pentru tine, fără niciun mijloc prin care să te poți adresa lumii, ca să știe astfel, că exiști. Concluzionând, aș denumi relația mea cu poezia, o căsnicie. Una din care nu aș vrea să divorțez niciodată!

Mai citește lumea poezie în ziua de azi?

Lumea citește orice. De la poezie, la reclame pentru anvelope. Am ales paralela aceasta tocmai pentru diversitatea gusturilor. Fiecare om își ia exact acea informație care satisface necesitățile lui. Unii simt nevoia de poezie și atunci o caută. Alții se mulțumesc, în goana lor prin viață, cu reclamele pe care le văd pe marginile drumurilor pe care aleargă. Dacă sunt la anvelope acele reclame, atunci le satisfac o anumită nevoie de confort, dacă reclamele sunt la cărți, dacă ele sunt construite în versuri, atunci oamenii consumă exact ceea ce li se servește. Drept urmare, eu consider că lumea citește, pe lângă orice altceva și poezie. Dacă i-o oferi!

Spune-ne câte ceva despre cartea ta? Cum ai început să o scrii?

Pasiunea pentru istoria antică a României mi-a dictat motivul pentru care am început să scriu versuri istorice. Apoi, această inițiativă s-a dorit a sădi în sufletul celor interesați, sentimentul respectului pentru istoria noastră, pentru trecut și pentru tot ceea ce a ajuns până la noi, din acel trecut. În plus am vrut să dau și o altă dimensiune, mai… poetică acestui trecut istoric, o interpretare versificată, mai caldă, care poate ajunge mai ușor la inimile și conștiința oamenilor.

Versurile De sabie și neam își trag seva din pământ dacic și povestesc despre curaj și deznădejde, despre lumină, putere, adevăr, credință și, nu în ultimul rând despre destinul unui neam care încă se zbate în sângele nostru, în pământul și sufletele noastre, în amintirea sau uitarea noastră…

De sabie și neam e o rugăciune către zei, un cântec vechi de război și este, nu în ultimul rând, o călătorie a unui suflet pe cărări de munte și de viață. Citind-o și simțind-o se va transforma într-un ghid, ca un bătrân înțelept cu barbă albă și toiag de lemn, care va împrăștia cețurile și va netezi cărările către adevăr și istorie.

Porniți așadar, călătoria voastră înapoi în timp, până la întâlnirea cu strămoșii daci și romani! O parte din versurile din carte le veți regăsi pe blogul meu.

Care e personajul tău istoric preferat?

Decebal. Mai e nevoie să și exemplific de ce? 🙂

(Eu zic că e destul de evident)

Ai trăi în altă țară decât România?

Dacă aș trăi într-o altă țară… De regulă, la o astfel de întrebare aș răspunde imediat prin Da! Sau Nu. Însă, în calitate de scriitoare pot spune doar atât: eu trăiesc în multe țări! În multe locuri. Atunci când ai libertatea pe care ți-o oferă scrisul, de orice fel ar fi el poți trăi oriunde dorești. Pentru că limitele unei călătorii, unei vieți diferite nu sunt altele decât cele impuse de imaginația ta! Însă, dacă fizic ar trebui să trăiesc în altă țară, mi-aș alege, cu siguranță, tot niște destinații care să mă inspire, unele exotice pentru diversitatea peisajului, unele colorate, pentru pata de culoare pe care România a ascuns-o sub preș. Probabil mi-ar place să trăiesc în Maroc, Tunisia, Peru, Grecia, Cehia, sau Austria! Însă, indiferent care dintre ele ar fi pot spune fără nicio rezervă că România mea îmi va da mereu, la fel de multă inspirație ca orice alt loc de pe planeta aceasta!

Ce ai dori să transmiți cititorilor booknation.ro?

Mi-aș dori ca oamenii să înțeleagă importanța cărților în viața lor. Desigur că se poate trăi și fără citit, cu siguranță, în ziua de astăzi este mult mai ușor să ai acces la orice informație dorești fără să mai treci prin efortul de a o extrage dintr-o carte. Însă cultura, îmbogățirea spiritului și intelectului nu vor fi obținute vreodată altfel, decât deschizând o carte. Cărțile creează vortexuri prin care poți trece cu ușurință, ori de câte ori dorești, te poți teleporta oriunde în spațiu și timp, fără să fie nevoie să aștepți până va fi inventată și teleportarea corporală! Așadar, citiți! Căci nimic nu e mai interesant pe lume decât să descoperi lumea din jurul tău! Citiți! Și TRĂIȚI!

Sursa foto: blogul Clarisei, găsiți link-ul mai sus!