Eternele miticisme caragialeneşti

Faptul că pleiada de personaje create de I.L. Caragiale, cu peste 100 de ani în urmă, încă este atât de actuală într-o societate post-modernistă aflată în căutare de truisme cu iz de miracol, este sau nu de bun augur? Aceasta este întrebarea.

Mițe și Zițe, Lache și Mache, jupân Titircă-Inimă-Rea, conu Leonida, pe toți îi întâlnim pe ”bulivar”. Ghiță Pristanda încă apără legea, sub atenta supraveghere a Brânzoveneștilor și Cațavencilor, iar ceea ce este mai grav este că nescriitorii încă se mai cred scriitori, la fel cum gureșii extrem de vocativi și verbiatici se consideră bravi oratori.

Mă doare nespus de mult să-l găsesc pe domnul Goe în fiecare copil din mijloacele de transport în comun, stând cu ochii pironiți în ecranul telefonului mobil, și-n tot acest timp se predă și se învață la fel ca pe vremea lui nenea Iancu. Ei, aș! Parol! Curat murdar!

Rică Venturiano încă se mai răspopește prin reviste pseudoliterare papugii, sufragii, moftangii, mațe-fripte, coate goale, care devin apostolii unor vomitive idealuri servite intravenos într-o lume mai superficială decât nechezorul bunicii.

Deci, e de bine sau e de rău? A fost I.L. Caragiale un veritabil vizionar al ruginitei decadențe în care se scaldă lumea prezentului într-un nihilism ce pare a fi de nestăvilit? A fost un lucru premeditat sau doar rodul purei întâmplări?

Tipătești, Farfuridi, Popești, Ionești și alți ”Ești” vând iluzii strânse între coperțile unor cărți păstorite de edituri care au înlocuit mecenatul de altădată cu un act mercenar plin de barbarisme.

Literatura post-decembristă, lovită în mod subit de un extaz efervescent al dreptului la liberă exprimare, a dăruit eternității tone de maculatură ale unor idealuri îngropate în poziția unui fetus care nu o să nicicând viabil.

Între epigonism și dorința de individualitate literară scriitorii de duzină pur și simplu au alunecat în abisul uitării. Unii dintre ei încă mai viermuiesc prin anumite cercuri pseudo-luterare, antamând Parnasul cu un entropic strigăt, unul pe care ei îndrăznesc să-l numească artă.

Este îndeajuns un strop de suferință și gata! Cărțile autobiografice ale unora, care au îndrăznit o virgulă în plus, apar pe tarabe și-n librării.

Mamonismul literar este la modă. Se vând minciuni, flegme aflate în stare de delirium tremens, iluzii ale unor înfumurați purtători de măști coclite, pleava unor mărturisiri cu nejustificate pretenții omnisciente.

Miticimul literar ridică piedestaluri mai fragile decât hârtia igienică în numele acestui drept la liberă exprimare, provăduind imund pe la colțuri în stafidite șușanale.

Editurile publică, învelite într-un comercial deșănțat, fără să fie în vreun fel interesate de educația generațiilor viitoare.

Lucrul acesta doare. Poate că nu acum, poate că nu în curând, dar într-o oarecare zi ne vom trezi cu sufletele pline de nimicuri.

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
Câștigă cartea săptămânii
Peste 8000 iubitori de carte s-au alăturat Tribului Booknation.ro și participă săptămânal la concursul Cartea Săptămânii, în care oferim ca premii multe 📖 foarte faine! Hai și tu! 👍

Descoperă cartea săptămânii

Article Tags

Iubim comentariile tale :)