Fragmente din Pipa Domnului Horipundo de Teo Spătaru

Dacă acum câteva săptămâni vă invitam să citiți interviul cu Teo Spătaru, tânărul scriitor timișorean de 26 de ani, care și-a lansat primul roman intitulat Pipa domnului Horipundo, astăzi vă invit chiar să citiți câteva fragmente din această carte pe care personal o găsesc foarte interesantă și captivantă. Dacă aveți răbdare până la final, veți putea citi cele 13 motto-uri ale capitolelor cărții, motto-uri care vă vor dezvălui farmecul și coloristica acestui roman. Enjoy!

Fragmentul 1:

Între timp, ospătarul îi aduse romul. Sorbi cu buze lacome aroma inconfundabilă a licorii pirateşti. Era un rom bun, “nepiratat”. Se bucura de fiecare înghiţitură, încercând să păstreze în cavitatea bucală cât mai mult timp preţioasa băutură. În acele momente se simţea un român autentic. Deşi nu era invadat de senzaţiile tari din 1964, acei 50 de ml îi dădeau senzaţia că ar putea scrie şi un roman. Sau poate doar o readaptare a operei lui I.B. Deleanu, Rromaniada. Se gândea, printre altele, cum ar fi dacă în casele fiecărui cetăţean al acestei ţări ar curge la robinet în loc de apă potabilă, rom. Probabil ar fi toţi nişte alcoolici. Şi atunci denumirea ţării ar trebui schimbată din România în Rommania. Bărbaţii ar purta numele de Romus, Romică sau Romeo, iar femeile Romina. Ce mai, cinste romului!

Fragmentul 2:

Ești bine? spuse întorcându-se spre Horipundo. Horipundo, care îşi recuperase între timp aparatul de fotografiat, se gândea că întrebarea în sine era una de-a dreptul tâmpită. Cum putea să se simtă bine o persoană care tocmai a fost lovită de o maşină? Nu e ca şi cum ţi-ai dori să ţi se întâmple aşa ceva zilnic. Doar dacă erai puţin masochist ai fi găsit în asta o adevărată plăcere! Bine, bine, ştia că întrebarea doamnei ascunde o doză de îngrijorare şi aprecia bunăvoinţa ei, dar totuşi nu o putea reformula altfel? De exemplu: Având în vedere faptul că tocmai aţi fost victima unui accident rutier, consideraţi că este necesar să vă vadă un doctor sau pur şi simplu apreciaţi că rănile dvs. nu sunt atât de grave încât să necesite intervenţia medicală? Era chiar aşa de complicat? Deodată, domnul Horipundo îşi aduse aminte de o serie de interogaţii pe care le considera pur şi simplu cretine! Atunci când te întâlneşti cu cineva după o perioadă îndelungată de timp, perioadă în care nu ai mai dat nici un semn de viaţă iar persoana respectivă te intreabă, deşi observă că eşti în faţa ei: “mai trăieşti?” Ce ai putea să răspunzi? Nu, nu mai trăiesc. Ce vezi tu reprezintă de fapt fantoma celui care am fost odată. Adevăratul eu se află la cimitirul 9 de pe strada X … Şi în plus mai vorbeşti şi cu fantome! E clar, ai probleme grave! Nu e evident că trăiesc din moment ce m-am întâlnit cu tine? Pentru ce naiba mai trebuie să pui o asemenea întrebare? Sau atunci când te sună cineva pe telefonul fix de dimineaţă, iar imediat după ce răspunzi eşti întrebat cu mirare în voce şi cu o expresie tâmpă pe faţă: “te-ai trezit?” Ce poţi afirma? Nu ştiu exact dacă m-am trezit, există o mare probabilitate să fiu somnambul şi să îţi vorbesc de pe meleaguri onirice. Şi ca situaţia să atingă cote apoteotice, persoana de la celălalt capăt al firului continuă : “Dar eşti acasă?” Normal că nu. Cum de ţi-a putut trece prin cap una ca asta?! Sunt în oraş, astăzi m-am decis să car telefonul fix după mine. Dacă o să vezi la ştiri o persoană care vorbeşte la telefonul fix în mijlocul bulevardului, să ştii că eu sunt!

Motto-urile romanului Pipa Domnului Horipundo :

Capitolul I: “Cineva mi-a spus că sunt profund. Eu i-am răspuns că sunt şi pro sâni, nu doar pro fund” (Horipundo)

Capitolul II: “Dragostea e doar un joc de cuvinte Cu mişcări de litere înapoi şi înainte, Cu vocale sonore când te apucă extazul Şi consoane triste…de fapt ăsta-i tot hazul!” (Horipundo)

Capitolul III: “De fiecare dată când văd o clădire pe care scrie „Domnul e aici” cad pe gânduri până fac entorsă la cuvinte şi mai tot timpul sfârşesc prin a mă întreba: dacă Domnul e aici, Doamna unde e plecată?” (Horipundo)

Capitolul IV: “Cică oamenii atunci când se îndrăgostesc au fluturi în stomac, deşi în mod inexplicabil mulţi ajung să scoată porumbei pe gură.” ( Horipundo)

Capitolul V: “Toţi aşteaptă să devii ceea ce ei şi-ar dori ca tu să devii, nu ceea ce ţi-ar produce ţie satisfacţie. E ca si cum i-ai cere Soarelui să se transforme in Lună doar pentru că ţie îţi place noaptea…” ( Horipundo)

Capitolul VI: “Iubeşte-mă ca şi cum dragostea ta ar salva lumea de la nefericire.” (Horipundo)

Capitolul VII: “Aproape întotdeauna e mai bine să fii inspirat decît expirat” ( Horipundo)

Capitolul VIII: “Un bărbat adevărat trebuie să aibă simţul umorului şi al amorului,însă niciodată cel al omorului” (Horipundo)

Capitolul IX: “Avem atât de puţin de trăit şi atât de multe de învăţat, încât am impresia că Dumnezeu ne joacă o farsă lăsându-ne suspendaţi între “a fi” şi “a înţelege”! ” (Horipundo)

Capitolul X: “ Să fie oare nevoia de a aparţine cuiva,cea care ne împinge uneori să ne imaginăm că trăim cele mai minunate poveşti de dragoste?” ( Autorul)

Capitolul XI: “Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte/ Când am devenit ciung nu-mi aduc aminte” (Tramaca Cugin)

Capitolul XII: “Când vine vorba de moarte, omul, în general, trebuie să răspundă unor întrebări elementare: pentru (de) ce, cum, când, unde merită să mori? Există o artă de a trăi pe spatele altora şi una de a muri de foame…” (Sabina)

Capitolul XIII: “Crimele planificate şi înfăptuite doar în imaginaţia noastră sunt la fel de periculoase ca şi cele materializate în realitate.” ( Insp. Agerescu)

Lasă-ne un comentariu mai jos dacă te-am făcut curios sau dacă pur și simplu vrei să-i transmiți felicitări lui Teo. Ne gândim să facem și un concurs în care să punem la bătaie o copie a cărții sale, așa că arată-ne interesul tău 🙂