Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori oferite de Booknation.ro

Î: Ne-ar face o mare plăcere să descoperim cine este autoarea Andreea Răsuceanu.

R: Scriitoare, autoarea a patru cărți de geocritică și a două romane, O formă de viață necunoscută (Humanitas, 2018) și Vântul, duhul, suflarea (Polirom, 2020). Editor, coordonez colecția de literatură română contemporană de la Humanitas. Într-un fel, aș putea spune că toată viața mea se organizează în jurul literaturii, pe care o scriu, editez, traduc, prefațez etc.

Î: V-ați simțit în vreun fel afectată de pandemie?

R: Cred că a fost o perioadă dificilă pentru tot ceea ce înseamnă exterioritate, pentru ce se petrece în afara noastră, și propice pentru interioritatea fiecăruia. Am scris și citit mult, susținut, într-un ritm mult mai bun decât în perioadele cu activitate obișnuită. De fapt, în acest interval am scris o bună parte din romanul meu, Vântul, duhul, suflarea, pe care l-am terminat și publicat la sfârșitul anului trecut.

Î: De unde ați dobândit pasiunea pentru scris?

R: Aș zice că ea a decurs firesc, din cea pentru citit. Am avut o copilărie înconjurată de cărți, și mai ales de oameni care citeau, și multă vreme lectura mi s-a părut un fel de paradis interzis. Când am învățat să citesc, am devorat tot ce am găsit în bibliotecile alor mei. La un moment dat, a apărut și dorința de a deveni eu însămi unul dintre autorii din bibliotecă.

Î: Care a fost prima carte publicată și cum a reacționat publicul la ea?

R: Am debutat cu Cele două Mântulese, o microistorie a străzii Mântuleasa, care pornește de la mai multe elemente de istorie a orașului, antropologie, sociologie, arhitectură etc și ajunge la literatură, la felul cum a rămas ipostaziată strada în ciclul de nuvele bucureștene eliadești. A fost o carte primită foarte bine și de public, și de critică, și a generat o lungă serie de discuții necesare legate de patrimoniul nostru cultural și de conservarea lui, dar și de proza lui Mircea Eliade. 

Î: Protagonistele cărții tale: O formă de viață necunoscută doresc să lase ceva în urma lor pentru a nu fi date uitării. Cum putem noi, oamenii de rând, să luptăm cu trecerea timpului?

R: Cred că în fiecare dintre noi se manifestă, mai devreme sau mai târziu, dorința de a lăsa ceva în urmă, și de a ne sustrage astfel uzurii, trecerii distrugătoare a timpului. E o dorință străveche, ceva înscris în codul nostru genetic, și conservat încă din primele scrieri ale omenirii, cu toții vrem să lăsăm un semn înscris pe zidul Urukului. Fiecare vrea să fie autorul unui act creator, într-un sens sau altul, pentru că asta înseamnă o abolire, fie și provizorie, înșelătoare, a temporalității, dar și o proiectare, o prelungire a ta, a existenței tale, în viitor, deci o formă de salvare. Despre asta e vorba în O formă de viață necunoscută, despre obsesia de a lăsa o urmă a trecerii tale pe pământ, unele dintre personaje aleg să ridice o biserică sau o casă, altele să construiască și să conserve o familie în vremuri neprielnice ale istoriei.

Î: Ce v-a motivat să alegeți ca protagoniste trei femei? 

R: A fost o conjunctură, o întâmplare fericită că am ajuns, datorită anilor de cercetare din timpul programului doctoral pe care l-am urmat în cadrul Centrului de Excelență în Studiul Imaginii, la o serie de documente de arhivă privitoare la formarea mahalalei Mântuleasa. Personajele s-au desprins din aceste documente, e vorba despre una din cele două ctitore ale bisericii Mântuleasa, Stanca, și despre un alt personaj feminin, proprietara unei case aflate lângă școala Mântuleasa la începutul secolului trecut. Cel de-al treilea personaj face parte tot din rândurile femeilor biruitoare, trecute prin experiența războiului. La un moment dat, tot citind despre viețile lor, și mai ales imaginându-mi, umplând golurile biografiilor reale, mi-a devenit limpede legătura subtilă dintre viețile și personalitățile lor, dar și dintre momentele istorice în care trăiesc.

Î: ’’Cu mine moare lumea mea.’’ Credeți că existăm doar cât trăim?

R: Răspunsul la această întrebare cred că l-am dat în cel de-al doilea roman al meu, Vântul, duhul, suflarea, pe care vă invit să-l citiți și care sper să vă placă. 

Î: La ce lucrați acum?

R: Lucrez la ultimul roman al trilogiei C.-ului, un sat aflat undeva între Prut și Dunăre, de care se leagă viețile și destinele mai multor personaje din O formă de viață necunoscută și Vântul, duhul, suflarea

Î: V-ați gândit să vă traduceți cărțile într-o altă limbă?

R: Da, cred că e important să vezi cum e percepută literatura ta în alte spații culturale. În acest moment, O formă de viață necunoscută se află în curs de traducere la o editură franceză, iar o alta, spaniolă, e interesată de una dintre cărțile mele de geocritică, Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară. Am avut o experiență excelentă cu editorul francez, care a făcut una dintre cele mai măgulitoare și subtile analize ale primului meu roman, m-a uimit și m-a bucurat în același timp că a perceput cu atâta finețe romanul.

Î: Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea?

R: Pe pagina mea personală de Facebook, unde postez toate noutățile legate de cărțile mele, dar și pe pagina colecției Scriitori români contemporani – Humanitas 821.135.1, în cadrul căreia îmi desfășor activitatea de editor.

Î: Ai un mesaj pentru comunitatea BookNation?

R: Le doresc să-și păstreze curiozitatea vie și să urmărească ce se întâmplă în literatura română contemporană, așa cred că poți înțelege cel mai bine lumea în care trăim, dar și trecutul, și felul cum el trăiește încă în prezent.

 

📫 Abonează-te la noutățile noastre


Îți trimitem un email pe săptămână cu cele mai interesante concursuri și reduceri irezistibile la cărți!