BN: Ai fost pasionată de mitologia japoneză încă din copilărie, având în vedere moștenirea ta?
CK: Mi-a plăcut întotdeauna să mi se spună povești de tot felul, încă de când eram foarte mică, mai ales povești populare japoneze și irlandeze. Întotdeauna mi-am dorit să văd magia în lucrurile simple, iar lucrul minunat despre folclorul irlandez și japonez (dar nu numai) este că sunt adesea legațe de locuri – copaci, râuri, forturi de zâne, altare. Deci poți găsi acea magie dacă te uiți cu adevărat în jurul tău. Pe măsură ce am crescut, am rămas fascinată de mituri și legende – cred că sunt unice pentru că sunt adesea povești foarte simple, care au multă semnificație, iar sensul se poate schimba pe măsură ce îmbătrânești și le vezi altfel.
BN: Îți aduci aminte momentul în care ai decis să scrii o carte folosind mitologia japoneză ca inspirație?
CK: Nu-mi amintesc momentul exact, dar în timp ce cercetam informații despre cutremure am găsit povestea somnului și totul a făcut click pentru mine. Prima dată când am simțit un cutremur, am avut sentimentul copleșitor că pământul este un lucru viu, așa că ideea unui pește uriaș care se mișcă pe sub pământ a avut sens pentru mine. Celelalte elemente ale mitologiei, cum ar fi vulpile, tanuki și tengu, toate s-au strecurat în poveste după aceea foarte natural.
BN: Care este relația ta cu somnul și ce ne recomanzi pentru o noapte bună de odihnă?
CK: Nu cred că am sfaturi foarte bune pentru asta pentru că nu dorm întotdeauna bine! Dacă am un eveniment mare a doua zi sau trebuie să mă trezesc devreme pentru a face ceva important, atunci mă încordez și nu pot dormi (aleg cel mai prost moment). Recent am cumpărat un covoraș Shakti, care este ca un covoraș de yoga foarte aspru, și mă întind pe el câteva minute înainte de a merge la culcare. Destul de ciudat, dar chiar dacă este o senzație ciudată și inconfortabilă, mă ajută să mă relaxez! În rest, îmi place să dorm, mai ales că visez destul de viu-colorat. Vă recomand să încercați să țineți un jurnal de vis, deoarece veți putea colecta materiale destul de ciudate/interesante și este o modalitate bună de a vă determina să începeți să scrieți.
BN: Cum o poți descrie pe Sora în câteva cuvinte?
CK: Sora este o fată deșteaptă, singură, încăpățânată și curajoasă. Ea este adesea într-o stare defensivă sau evită oamenii pentru că se trezește blocată, nu știe ce să facă în continuare în viață și se teme că va pierde oamenii la care ține cel mai mult. De aceea îi evita, pentru că îi este frică.
Pisica Clarei – Joji
BN: Te vezi în Sora sau i-ai împrumutat câteva din trăsăturile tale?
CK: Nu cred că Sora și cu mine suntem foarte asemănătoare, dar unele dintre propriile mele experiențe și sentimente despre a fi multi-rasială se reflectă în povestea ei. A fost important pentru mine să am un personaj principal care este în acest fel, pentru că mi-aș fi dorit să întâlnesc acest gen de personaje mai des când eram copil. Acum există mult mai multă diversitate în personaje, experiențe și decoruri în literatura pentru tineri, lucru care mă face foarte bucuroasă.
BN: Cine este artistul care a conceput coperta capitolelor? Sunt uimitoare, foarte bine făcute și foarte fluide.
CK: Andrew Davis este minunatul designer de coperți, care a creat o capodoperă dincolo de cele mai sălbatice visuri ale mele! Designul interior și compunerea sunt realizate de Jessie Price și Ed Pickford de la Head of Zeus. Îmi place, de asemenea, modul în care arta capitolului reflectă titlul – preferatele mele sunt broaștele și licuricii!
O poartă torii abandonată
BN: În ce gen ți-ai încadra cartea, având în vedere amestecul de elemente pe care îl inserezi în poveste?
CK: În general, cartea este catalogată drept realism magic, dar uneori mă refer la ea ca „știință magică”, ceea ce, din câte știu eu, nu este un termen real! Asta pentru că multe dintre personaje încearcă să studieze fusurile orare într-un mod logic și serios – vor să le înțeleagă și să găsească răspunsuri prin observare și explorare. Dar elementul magic vine din folclor și spirite. În cele din urmă, Sora înțelege lumea printr-o combinație de logică și acceptare a misterului. De asemenea, pentru că nu sunt foarte axată pe știință (fizica este dificilă pentru mine!) am putut folosi magia pentru a umple unele dintre goluri!
BN: Ce sfat le-ai da oamenilor care suferă de durere și singurătate, exact ca Sora?
CK: Acest lucru este dificil, deoarece cred că oamenii experimentează durerea și singurătatea în moduri diferite. Cred că este important să știi că nu ești singur și că trebuie să cauți pe cineva care te poate ajuta. Cel puțin pentru Sora, mi-am dorit ca această călătorie să fie una de vindecare și să implice alți oameni – oameni în care ea învață să aibă încredere și cu care să vorbească, care o înțeleg și pe care ajunge și ea să îi înțeleagă și să-i aprecieze.
BN: Ne poți împărtăși care sunt planurile tale pentru următoarea carte?
CK: A doua mea carte este încă în curs de scriere, dar este parțial o repovestire a operei Madama Butterfly și parțial o poveste cu fantome. Este o narațiune dublă, una sub formă de jurnal scrisă de o tânără din Japonia anilor 1900, iar cealaltă este o relatare la persoana întâi a băiatului japonez-american care găsește acest jurnal peste o sută de ani mai târziu.
O statuetă Jizo