Interviu cu Liviu Ioan Codreanu, autorul cărții „Și dacă în vise mai poți exista…”

Emanuela Istrate: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Liviu Ioan Codreanu: Dacă pasărea Phoenix ar exista cu adevărat, și-ar ascuți privirea înfocată asupra destinului care l-am trasat și în care m-am avântat cu aripile înțelepciunii.

,,S-ar trezi gelozia în inima ei de foc?”

Ce-ar mai putea face un om decăzut în propria-i soartă, atunci când furtunile vieții l-au zdruncinat rând pe rând, l-au aruncat din înălțimile unde se afla, într-o beznă a neputinței, a deznădejdii și a cruntei disperări? Ce-ar mai putea gândi un astfel de om? Să fi cerut lumii un strop de îndurare? Să fi cerut celor care l-au înconjurat când era în vârful puterii și care l-au părăsit cum a început furtuna, să-i fie alături?

Ești autor și ai nevoie de promovare? Descoperă serviciile de promovare pentru autori disponibile pe Booknation.ro

Nu! Nu pot cere lumii nimic! Nu vreau să cer nici un strop de îndurare, nici o picătură de milă! Nu am ce face cu asta! Un om cu demnitate, cu onoare, care nu se poate lăsa stăpânit de duhurile nedreptății lumești, poate să devină pasărea Phoenix în orice clipă a vieții. Și ori de câte ori ar interveni prăbușirea. Privesc înapoi în trecut, căutând să înțeleg lucrurile care au dezlănțuit furtuna, în paradisul meu. Nu acela era drumul trasat de destin? Să se fi întâmplat totul pentru a schimba destinația ce o inițiasem? Furtunile care au acoperit cerul micului meu imperiu, m-au înconjurat și m-am trezit fără nici un punct de sprijin, în bezna cea mai întunecată a societății.

,,Care este scopul meu în viață?”

Pentru prima oară mi-am pus această întrebare. Mi-am chinuit mintea, răscolind-o până în cele mai ascunse cotloane. Pierdut…, fără prieteni, părăsit de toți și de toate, inima mea nu mai voia să mai bată, nu mai voia să continue drumul anilor destinați. Aproape murisem! Începusem călătoria în acea plutire nesfârșită pe drumul către împărăția morților. În acea stare apocaliptică, într-o parte a minții mele s-a cuibărit un gând:

,,La ce bun să mai trăiești?”

Încerca să-mi cuprindă ființa, cuprins de revoltă, începând să mă macine din interior, până ar fi reușit să cuprindă și inima, ca o plagă nimicitoare. În această stare de neputință, un alt gând răzleț, firav, a răsărit în acea parte a firii care îndrăznise să se împotrivească gândului morții:

,,Rezistă, luptă%2

Dacă îți plac articolele noastre, încurajează-ne cu un share :)
BOOKNATION.RO ÎȚI FACE PLINUL DE CĂRȚI!
Am dat drumul la un concurs inedit în care poți câștiga 7 super cărți 📖! Dă click pe butonul de mai jos pentru a te înscrie și pentru a descoperi cărțile! 👍

PARTICIPĂ LA CONCURS

Article Tags

Comments are closed.