E.I. Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?
V.M. Sunt un tânăr visător în vârstă de 19 ani, o fire timidă și introvertită, pasională și contemplativă, care încearcă să trăiască prin scris viața pe care și-o dorește cu ardoare.
E.I. Când ți-ai dat seama că vrei să fii scriitor?
V.M. În momentul în care am observat că mă preocupă teribil cărțile și le sorb din priviri, mai ceva decât pe o femeie cu chipul de înger. Mi-am zis „vreau și eu să-mi văd numele scris pe o carte”. Iar această discuție lăuntrică s-a transformat în cel mai mare vis pe care l-am avut vreodată.
E.I. Cum s-a născut cartea „Poezie între patru pereți”?
V.M. „Poezie între patru pereți”, volumul meu de debut, s-a născut din dorința de a prezenta publicului cititor munca mea din spatele pereților goi, care mi-au fost alături pe tot parcursul scrierii poeziilor. De zidurile care m-au înconjurat permanent a fost inspirat și titlul. El reflectă starea permanentă de angoasă, solitudine și disperare.
Am publicat-o după nenumărate refuzuri, piedici și dificultăți și o recomand tuturor celor care se confruntă cu stările menționate mai sus, dar și celor care vor să descopere chinurile, gândurile și dorințele mele lăuntrice. În definitiv, „Poezie între patru pereți” este o carte scrisă din suflet, pentru suflet.
E.I. Cum vezi scrisul, ca pe o pasiune sau ca pe un loc de muncă?
V.M. Scrisul este o pasiune. O pasiune onorabilă, nobilă. Nu este pentru oricine și nu oricine poate scrie, deși, în ultimii ani, băncile închisorilor ne-au oferit o puzderie de „scriitori”.
Dar, atunci când faci un lucru din pură pasiune, este posibil ca respectiva activitate să devină un loc de muncă. Iar munca exercitată cu și din pasiune, poate da naștere unui real succes.
Probabil mulți scriitori contemplă la cum ar fi să trăiască din această îndeletnicire și să i se dedice în totalitate acesteia. O fac și eu deseori. Însă, din scris e foarte greu să trăiești. De altfel, în genere, din scris se moare, nu se trăiește.
Prefer să tratez scrisul strict ca pe o pasiune și să încerc să-l practic cât pot eu de bine, iar mai apoi să mă autodepășesc. Dacă în viitor, în urma muncii mele mai mult sau mai puțin titanice, vor apărea și remunerațiile, mă voi bucura de ele. Până atunci, las pasiunea să dăinuie înlăuntrul meu, pentru a putea progresa împreună.
E.I. În prezent lucrezi la o carte nouă?
V.M. Da, scriu pentru cel de-al doilea volum de versuri, al cărui titlu provizoriu este „Iubire de poet”. Cum spune și titlul, viitoarea carte va fi înzestrată, într-o proporție mare, cu poeme pasionale, amoroase, care îndeamnă la visare, contemplare și dorință. În plus, vor avea o abordare mult mai optimistă, spre deosebire de cele din primul volum, unde angoasa, anxietatea și chiar disperarea se regăsesc în cantități, pe alocuri, înspăimântătoare.
E.I. Cum te-ai simțit atunci când ai publicat prima carte?
V.M. Precum un drumeț care pornește într-o călătorie lungă pe un versant înalt, abrupt, se împotmolește și cade de nenumărate ori, iar mai apoi, rănit și fără vlagă, ajunge în vârful muntelui și mușcă din nori.
E.I. Care este motivația ta atunci când scrii?
V.M. Mă motivează dorința apăsătoare de a mă dezvolta din punct de vedere scriitoricesc. Scriu pentru a deveni mai bun, pentru a le oferi oamenilor cărți pe care să le citească cu plăcere și admirație. Scrisul, cred eu, este singurul mijloc prin care te poți asigura de faptul că, după moartea trupească, nu vei fi dat uitării. Oamenii din jur sau cei aflați în cele mai obscure colțuri ale planetei albastre, pot crea o legătură cu sufletul tău, prin intermediul cuvintelor. Când trupul îmi va ceda, vor rămâne cuvintele mele, păzite de copertele cărților. Iar cei care vor dori să mă audă glăsuind, trebuie doar să le deschidă.
E.I. Ai un jurnal în care scrii?
V.M. Dețin un jurnal în care încerc să scriu în fiecare seară. În interiorul acestuia îmi aștern cele mai mari gânduri, pe care nu le-aș putea rosti cu voce tare, nici măcar mie însumi. Din paginile jurnalului au luat naștere multe dintre poeziile mele și chiar schițele viitoarelor lucrări. Jurnalul este, pare-se, singurul care mă „ascultă”, singurul care nu mă judecă și singurul care nu are niciodată ceva de obiectat, deși poate comit o greșeală de scriere, sau încep să bat câmpii din dorința de a crea paragrafe cât mai bogate și mai sofisticate. Nu spune nimic. Mă lasă să-mi antrenez creierul pentru viitoarele cărți pe care le voi scrie. Iar pentru asta, îi vor rămâne veșnic recunoscător.
E.I. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?
V.M. Cititorii interesați de propria-mi activitate mă pot urmări pe Facebook și Instagram, căutând simplu: @autorvalentinmihaila. Îi rog să nu ezite să-mi pună întrebări despre carte sau despre poezii, fiindcă sunt disponibil în permanență, și le pot satisface toate curiozitățile.
Cartea este disponibilă în mai multe librării și magazine online. Bunăoară, Libris.ro, Piațadecarte.net, Cel.ro, Esteto.ro și Dc-shop.ro
P.S. Pe Libris.ro, cititorii au posibilitatea de a răsfoi cartea.
E.I. Câteva cuvinte pentru cititorii BookNation.ro?
V.M. Citiți, dragilor, citiți! Cu fiecare cuvânt rostit în liniștea minții, veți progresa și veți deveni mai înțelepți. Citiți cărți din toate genurile, scrise de clasici sau contemporani și, nu în ultimul rând, acordați o șansă și scriitorilor români, din generația nouă. Unii dintre aceștia au foarte mult talent și, cine știe, peste ceva vreme, vă vor face mândri că sunteți români.
