Kim Jiyeong este o femeie din Coreea de Sud care a crescut și a fost educată într-o societate nu doar patriarhală, dar sexistă și misogină până-n măduvă.
Prin ochii ei descoperim Coreea de Sud. Este țara unde fetițele nu vor fi dorite de către familii, uneori chiar avortate. Acolo unde fetițele vor avea restricții la îmbrăcăminte încă din anii de școală. Acolo unde surorile vor lucra de mici pentru ca fratele să poată avea acces la o școală mai bună. Acolo unde femeia se va jertfi pentru a oferi soțului posibilitatea de a-și dezvolta cariera și a primi lauri, deși tot ea va fi cea care va duce jugul familiei. Si în sfârșit este acolo unde femeia nu are o părere sau poate nu are dreptul s-o zică…
Jiyeong a descoperit că nu era atât de introvertită, însă ea nu avusese niciodată posibilitatea să gândească, să-și formeze o părere și apoi s-o zică.
Trebuie să recunosc că credeam că sexismul, misoginismul și discriminarea la acest nivel sunt caracteristice doar societăților musulmane, însă, se pare că am avut idei greșite la acest capitol.
Datorită acestei cărți am descoperit și niște statistici curioase.
Dintre țările OECD, Coreea de Sud are cel mai mare decalaj între salariile femeilor și a bărbaților. De asemenea, Coreea are cel mai scăzut raiting la numărul femeilor angajate.
Femeia obișnuită câștigă încă două treimi din salariul unui bărbat mediu și i se oferă mai puține oportunități de a avansa. În unele companii persistă aranjamente informale pentru limitarea numărului de femei angajate. Mai multe bănci au fost recent amendate pentru modificarea ilegală a scorurilor la testele candidaților la locuri de muncă pentru a se asigura că au fost angajați mai mulți bărbați.
Revenirea la același loc de muncă sau la un post similar după concediul de maternitate este dificilă. Drept urmare, există încă prea multe femei bine educate, al căror potențial este irosit. Conform statisticilor mai mult de jumate din femeile care au părăsit un loc de muncă, reușesc să se angajeze la un nou serviciu în aproximativ cinci ani. Și chiar și atunci când reușesc să se reangajeze, acest post este net inferior în plan statului profesional.
Așteptările unei soții sud-coreene sunt împovărătoare. Se confruntă cu o presiune intensă pentru a avea grijă de familia extinsă a soțului ei, îndreptându-se către soacră. Și este încă tabu să ai un copil dacă nu ești căsătorit.
Cea mai mare discriminare este mai subtilă. Mulți șefi cred că locurile de muncă ale bărbaților sunt mai importante decât cele ale femeilor, deoarece, presupun, bărbații sunt primii întreținători.
Ce să zic? Recomand!
Alte recenzii de la Cho Nam-Joo:
