Romanul este o confesiune cutremurătoare a unui om care iubeşte cu pasiune dar care se transformă în ucigaş. Un om care nu-şi poate stăpâni instinctele, un om prins în tunelul său, un tunel construit din gelozie. Gândul posesiunii i-a transfomat mintea într-un labirint clar-obscur din care nu mai poate să iasă. Idealul, fie el dragoste, exista in masura in care este inaccesibil, efemer, iluzoriu. Drama individului este cu atat mai mare cu cat este mai insingurat si deci mai avid de intelegerea semenilor. Dragostea, atunci cand e intalnita, este dorita la modul total, "adevarat", astfel incat aceasta goana naucitoare dupa absolut distruge esenta insasi a sentimentului. Individul este sugrumat de propria luciditate si pasiune, devine un "nesabuit", ucigand, in final, si punand astfel capat propriului delir, precum si unicei sanse de izbavire.

VOTEAZĂ CUMPĂRĂ
VEZI ȘI ALTE RECOMANDĂRI