„Nu trebuie să înțelegi viața, trebuie doar să o trăiești.”
Biblioteca de la Miezul Nopții este singura carte de la Matt Haig pe care am citit-o și ar fi puțin dacă as spune că mi-a lăsat o impresie bună. Cartea este genială și are la bază un mesaj după care toți ar trebui să ne ghidăm. Viața e frumoasă așa cum e și depinde doar de noi să o trăim cât mai frumos, să facem cât mai multe lucruri remarcabile și să lăsăm ceva pe acest pământ.
Ai vrea să-ți iei viața de la capăt? Să faci lucrurile diferit, să accepți anumite oportunități? Toți ne-am dori asta, dar nu e posibil. Însă nu este posibil, pentru că viața trebuie trăită așa cum este ea, cu bune și rele. Problema este că protagonista cărții, Nora Seed, nu înțelege acest lucru la timp. Viața ei se rezumă la o serie nesfârșită de regrete.
„Între viață și moarte se află o bibliotecă, i-a zis. Și în acea bilbiotecă sunt rafturi care se întind la nesfârșit. Fiecare carte îți oferă ocazia să încerci o altă viață pe care ai fi putut să o trăiești. Să vezi cum ar decurge lucrurile dacă ai fi făcut alte alegeri…Ai proceda diferit, dacă ai avea ocazia să-ți alungi regretele?”
Din păcate, realizăm anumite lucruri prea târziu.
În adolescență, Nora a făcut înot de performanță și avea toate șansele să devină o adevărată campioană, vis la care a renunțat pentru a nu fi în centrul atenției. Mai târziu, trupa rock pe care o avea împreună cu fratele ei nu a avut succesul pe care și l-ar fi dorit. Relația cu logodnicul ei s-a terminat. Motanul ei, singurul ei prieten, a murit lovit de mașină. Este dată afară de la magazinul la care lucra.
La treizeci și cinci de ani, este convinsă că și-a dezamăgit tatăl atunci când a renunțat la înot. Regretă că nu s-a făcut glaciolog, așa cum o îndrumase doamna Elm, bibliotecara școlii, cu mulți ani în urmă. Are și o licență în Filosofie, dar a ales să lucreze la un magazin. A refuzat să plece în Australia cu cea mai bună prietenă a ei, Izzy.
„…viața ei era o cacofonie de nonsensuri. O piesă care s-ar fi putut desfășura în direcții extraordinare, dar acer acum se îndrepta spre nicăieri.”
„Cel mai bun mod de a învăța este să trăiești”
Nora vede doar partea negativă a lucrurilor, simte că nimeni nu mai are nevoie de ea și că i-a dezamăgit pe toți. Singura soluție, din perspectiva ei, este să-și pună capăt zilelor, lucru pe care îl și face, într-un moment de slăbiciune. Doar că viața ei nu se termină aici și ajunge într-o bibliotecă nesfârșită.
Nu orice fel de bibliotecă, ci una care se află între viață și moarte, Biblioteca de la Miezul Nopții. Nora are șansa să vadă cum ar fi fost viața ei dacă ar fi făcut alte alegeri. Iar cea care o îndrumă în acest „labirint” este doamna Elm, bibliotecara, care arăta la fel ca pe vremuri.
„…e un soi de tărâm intermediar. Nu e viață, nu e moarte. Nu e lumea reală în sensul convențional al cuvântului. Dar nici vis nu e. Nu e nici una, nici alta. Pe scurt, e Biblioteca de la Miezul Nopții.”
Fiecare carte reprezintă o altă versiune a vieții Norei, dacă ar fi făcut alte alegeri la un moment dat.
Nora are șansa de a-și îndrepta greșelile, însă noua viață pe care o alege începe din punctul în care s-a sfârșit cea originară. Bineînțeles, influențată de alte alegeri. Nu are voie să se întoarcă asupra aceleiași vieți. Dacă îi place cu adevărat una dintre aceste existențe infinite, atunci poate să rămână acolo pentru totdeauna. Sună tentant, nu-i așa?
Astfel, Nora începe să deschidă cărțile, dar se întoarce la bibliotecă după prima viață încercată. Trăim noi vieți atunci când citim, însă doar la figurat, pe când ei i se întâmplă cu adevărat. Lucrurile nu erau deloc așa cum și-ar fi imaginat, Pe parcurs, aceasta își dă seama că nu toate lucrurile îi garantează fericirea. Nora a încercat multe vieți. Într-una era bogată, în alta era căsătorită, campioană mondială la înot sau vedetă rock.
„Nu subestima niciodată importanța lucrurilor mărunte, a sfătuit-o doamna Elm. Ține minte asta!
„Poți să ai totul și să nu simți nimic.”
Problema este că o altă decizie a Norei însemna inexistența unor lucruri, moartea cuiva drag sau o altă nenorocire. Eroina noastră putea să-și aleagă o viață pentru ea, însă nu putea alege și ce se întâmpla cu ceilalți. Motanul ei ar fi murit în toate viețile din cauza unei afecțiuni de care suferea, la fel și mama ei. Avea șansa de a îndrepta doar lucrurile legate de propria persoană.
Nora a realizat că vrea să trăiască abia atunci când a văzut moartea în fața ei.
După ce a mai deschis alte cărți, Nora a ajuns în viața perfectă, după părerea ei. Chiar dacă avea totul, nu a reușit să fie fericită nici aici, pentru că niciuna dintre realizările din această versiune a vieții ei nu îi aparțineau. Cum poate fi fericită dacă a aterizat de nicărieri într-o altă existență?
Romanul te trece prin toate stările posibile și te face să-ți pui întrebări. Poate că toți avem regrete. mai mici sau mai mari, dar trebuie să mergem mai departe, orice ar fi. Așa trebuie să facem toți și așa ar fi trebuit să procedeze Nora. Nu putem alege alte vieți, însă putem să ne bucurăm de cea pe care o trăim.
Regretele și momentele în care ne întrebăm „ce-ar fi fost dacă…” nu ne ajută cu nimic, pentru că timpul nu stă în loc și nimeni nu ne dă șansa de a lua alte decizii. Imperfecțiunea este adevărata frumusețe a vieții. Nu este niciodată prea târziu pentru a îndrepta unele greșeli sau pentru a o lua de la capăt. Singura diferență dintre noi și Nora este că noi trebuie să facem aceste lucruri în prezent și nu le putem schimba.
„Nu e niciodată prea târziu să-ți urmezi visurile.”
Întotdeauna există speranță, chiar și în cele mai grele clipe.
Biblioteca de la Miezul Nopții este o carte adresată tuturor, mai ales celor care trec prin momente grele și simt că sunt singuri și că totul e negru. Matt Haig a trecut el însuși printr-o depresie și a fost în pragul sinuciderii. Această carte reprezintă, practic, povestea lui și a multor persoane.
Cartea este scrisă foarte bine, iar mesajul încorporat este transmis într-un mod creativ ca să putem înțelege frumusețea vieții și faptul că imperfecțiunile reprezintă farmecul ei.
„Nu vei trăi niciodată cu adevărat dacă vei continua să cauți sensul vieții.”
Este o carte care mi-a plăcut enorm și o recomand tuturor, pentru că are un mesaj de care toți trebuie să ținem cont. Viața trebuie trăită așa cum este ea și de noi depinde dacă vedem partea plină a paharului sau nu. Cartea se citește ușor, este scrisă la persoana a III-a, iar capitolele sunt scurte.
ACUM GĂSEȘTI CARTEA PE Cartepedia
Alte recenzii de la Matt Haig:
