.. viaţa e complicată şi, în acelaşi timp, foarte simplă.
Am ajuns și la “Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău”. Backman m-a cucerit de la prima carte citită, atunci când l-am descoperit pe morocănosul de Ove. Credeam că după “Scandalul” și “Noi contra voastră” autorul nu va mai avea cum să mă surprindă. Însă, știe el Backman cum să facă să-și cucerească cititorii iar și iar. Are el un fler la toate temele sensibile și știe să le trateze într-un mod frumos și sensibil.
Mă declar fană Backman. Îmi place stilul lui inconfundabil în care tratează cu umor teme profunde.
Eroinele acestui roman sunt: o bunică mai specială și o nepoțică pe potriva ei. Din primele pagini ne amuză peripețiile bunicăi, nebună dar foarte amuzantă și a nepoțicăi, o fetiță de 7 ani, prea inteligentă pentru vârsta ei. Cele două te vor purta pe căi neintuite și te vor emoționa pe-alocuri.
Este o carte despre parenting și nu numai. Importanța recunoașterii propriilor greșeli este evidențiată. A cere iertare nu ne coastă nimic, însă un iartă-mă poate schimba viața cuiva prin eliminarea resentimentelor, înlăturarea divergențelor și obținerea liniștii sufletești. A face pace cu trecutul te face să duci o existență senină și-ți pregătește un viitor la fel de liniștit.
Și aici descoperim diferite tipaje de oameni cu istorii de viață care te pun să meditezi. Țin s-o menționez pe Britt-Marie, o băbuță enervantă la început, dar pe care ajungi s-o simpatizezi și compătimești pe la sfârșit. Iar în “Britt-Marie a fost aici” chiar c-o iubești.
Cine n-are chef să aibă grijă de copii, să nu-i facă.
…nu toţi monştrii sunt monştri de la bun început – unii sunt monştri de tristeţe…
Nu, nu toţi monştrii arată ca nişte monştri. Căci unii îşi poartă monştrii înăuntrul lor.
Idioţii nu pricep cum neidioţii termină un gând şi trec imediat la următorul. De-asta idioţii sunt întotdeauna fricoşi şi agresivi. Căci nimic nu-i sperie mai tare pe idioţi decât o fată deşteaptă.
Catastrofele neverosimile stârnesc în oameni lucruri neverosimile – tristeţe neverosimilă, curaj neverosimil.
Alte recenzii de la Fredrik Backman:
