Legendele Olimpului a fost prima mea carte citită și, citind Circe, mi-am adus aminte de ea. Circe curge ca o poveste în poveste. Cu multe legende inserate în acțiune referitoare la zei, titani, monștri, blesteme, războaie și încercări eroice. Povestea lui Circe este tristă și dezvoltă ideea ca a fi nemuritor nu-ți garantează neapărat și fericirea, ci din contră. Singurătatea și amărăciunea par a veni la pachet cu eternitatea. Totul trece, totul dispare, dar zeii rămân, pururea tineri, dar neconsolați. Mereu nemulțumiți, trădați, răzbunători, egoiști și reci. Intrigile și cruzimea le definesc existența. Empatia și ideea de familie sunt termeni de neînțeles pentru ei. Totul este o joacă, orice acțiune este determinată de nevoia de a alunga plictiseala. Distracția lor mustește a sânge și distrugere.
Zeii se joacă de-a părinții, am zis, însă de fapt sunt niște copii care bat din palme și strigă că mai vor.
Circe are nevoie de mii de ani pentru a înțelege ce e cu adevărat important. Solitară, exilată, nedorită, își duce traiul pe-o insulă departe de tumultul lumilor muritorilor și zeilor. Dar, din când în când, este atrasă în jocurile și viața acestora. Și contactul o lasă mereu dezamăgită și scârbită. Circe nu s-a născut doar cu voce de muritoare, mai are ceva care o apropie mai tare de om decât de zeu. Circe gândește cu sufletul și nu înțelege răutatea gratuită. Născută pentru a trăi printre zei, dar neînzestrată cu puterile lor titanice, Circe trebuie să crească, să-și perfecționeze abilitățile și să le dejoace planurile malefice cu ajutorul darurilor sărace primite la naștere. Dar, pe lângă ambiție și mândrie, Circe are și-o minte ascuțită, și, luând lecții de la vicleanul Hermes, reușește să fie luată în seamă și să-și înfăptuiască visurile. Nu îi iese din prima, dar are mii de vieți în față pentru a-și testa răbdarea. Iar ceea ce trebuie să protejeze este singurul lucru cu adevărat important din viața ei.
Însă poate că niciun părinte nu-și poate vedea copilul cu adevărat. Când ne uităm, nu ne vedem decât propriile greșeli oglindite în el.
Finalul m-a luat prin surprindere, dar a fost cea mai interesantă opțiune, demnă de caracterul lui Circe. Recomand cu mare drag.
Alte recenzii de la Madeline Miller:
