”Copacii” de Percival Everett este un roman șocant în care o serie de crime brutale se petrec mai întâi în orașul Parale din Mississippi și apoi în toată America. Nici nu pot descrie cât de mult mi-a plăcut cartea asta, fără să par o ciudată, având în vedere temele pe care le aprofundează și genul ei.
Cartea explorează teme profunde legate de rasă, identitate și justiție, înconjurate de umor negru și sarcasm. Iar toate aceste lucruri la o carte mă fac pur și simplu să nu mă mai dezlipesc de ea.
O pereche de detectivi de la Biroul de Investigații din Mississippi(MBI) ajung în zonă, dar întâmpină rezistență din partea șerifului local, adjunctului acestuia, medicului legist și unui șir de orășeni albi rasiști. Oare de ce? Cei doi sunt de culoare și se bagă unde nu le fierbe oala.
Crimele reprezintă un puzzle, pentru că la fiecare loc al crimei unui alb există un al doilea cadavru: cel al unui bărbat de culoare, care seamănă cu cineva care a fost linșat în trecut. Și mai bizar de atât, e vorba de același trup la locul fiecărei fapte.
Detectivii bănuiesc că acestea sunt crime de răzbunare din partea celor de culoare, dar în curând descoperă că asemenea crime trase la indigo au loc în toată țara.
Se întâmplă ceva cu adevărat ciudat
Pe măsură ce cadavrele se adună, detectivii MBI caută răspunsuri de la o tămăduitoare locala care documentează fiecare linșaj din țară de ani de zile, descoperind o istorie care refuză să fie îngropată. În plus, pe cei doi îi ajută și o chelneriță carismatică, care poate fi implicată în caz mai mult decât arată inițial.
În această carte îndrăzneață și provocatoare, dar și cu un simț ciudat al umorului, autorul țintește direct rasismul și violența poliției, asigurându-se că cititorul nu poate privi în altă parte.
Discriminarea este un element central al romanului, care este abordat tranșant și cu profunzime. Percival Everett explorează impactul prejudecăților rasiale asupra individului și comunității, evidențiind efectele devastatoare ale discriminării și nedreptății încă din trecutul îndepărtat și până în zilele noastre.
„Copacii” este un roman puternic, care se axează pe tematici ce vor dăinui mereu și vor împărți lumea în două tabere
Chiar dacă nu i-am priceput inițial trimiterea din titlu, cartea mi-a plăcut foarte mult, cu tot cu subiectul ei macabru. În plus, este inspirată și din fapte reale, ceea ce o face și mai atrăgătoare pentru mine.
Titlul cărții, „Copacii”, este unul care poate fi interpretat în mai multe moduri, în funcție de perspectiva fiecărui cititor.
Pe de o parte, titlul poate să facă referire la simbolismul natural al copacilor, care sunt deseori asociati cu viața, creșterea și conexiunea cu pământul. Pe de altă parte, cuvântul „copacii” poate să aibă și o conotație mai figurativă, sugerând genealogia, rădăcinile sau conexiunile interumane. Ceea ce, la o gândire mai profundă, pare să aibă mare legătură cu ceea ce se întâmplă în carte.
Urmașii celor ce au fost sacrificați fără motiv în trecut, se răzbună în prezent pentru crimele comise și nejudecate ale celor ce merită să fie pedepsiți întro manieră asemănătoare. Sau cel puțin așa am văzut eu lucrurile parcurgând filă cu filă romanul pe care vi-l recomand cu tărie.
Alte recenzii de la Percival Everett:
