Informatorul este al doilea roman de John Grisham, pe care-l citesc şi care vine, la drept vorbind, la o distanţă destul de mare de primul, respectiv Şi vreme e ca să ucizi… Deşi mi-a plăcut stilul autorului şi modul fluent cu care te poartă prin vâltoarea evenimentelor, nu-l trecusem pe John Grisham pe lista de autori ce trebuie urmăriţi. Informatorul a picat precum un reproş.
John Grisham creionează cu atâta măestrie povestea Informatorului încât rişti să cazi într-o stare pasivo-delăsătoare. Eşti alături de Hugo şi Lacy pe drumul investigării unui judecător posibil corupt. Mergi să te întâlneşti cu denunţătorul. Îi primeşti cu fruntea senină avertizările. Notezi informaţiile, acoperi goluri, pui întrebări şi apoi revii la sediu pentru a propune spre votare investigaţia amănunţită ulterioară.
După cum spuneam, situaţia se prezintă clară şi liniştită. Pe jumătate îl crezi pe Greg Myers, pe jumătate nu. Dar totuşi, de dragul misterului începi să sapi după dovezi şi informaţii care să-ţi confirme spusele acestuia. Ce-i drept, curiozitatea lui Lacy şi a lui Hugo începe să fie stârnită când totuşi, zvonurile despre banda mafiotă de pe tărâmul amerindian, precum şi despre posibila judecătoare coruptă, Claudia McDover, par destul de verosimile.
Înmormântările nu sunt nimic altceva decât o pierdere de vreme. Doar un spectacol pentru cei vii. Morţilor nu le pasă. Tendinţa acum este să n-ai o înmormântare, ci o „celebrare”. Să celebrezi ce? Că mortul sigur nu chefuieşte.
Calm, precum o plimbare cu barca pe râu, aluneci şi tu, cititorul, alături de protagonişti, în căutarea unor dovezi palpabile. Aproape începi să moţăi. Nu de plictiseală ci de cât de liniştită e întreaga situaţie. Şi brusc. Buf! Un accident intenţionat, transformă liniştea în haos. Lacy se trezeşte prinsă pe un teritoriu mafiot unde inamicul nu se dă înapoi din a te intimida cu riscul de a ucide.
De multă vreme se crede că în spatele cazinoului se ascund oameni răi, care sunt mână în mână cu conducătorii noştri. Acum, în sfârşit, există posibilitatea ca toate astea să iasă la iveală. Cineva, tu şi Hugo, a îndrăznit să vină şi să pună întrebări. El a avut un sfârşit groaznic. Şi nici tu n-ai fost prea departe. Ancheta e îngropată de noul nostru şef al poliţiei tribale, care nu-i deloc de încredere. Multe zvonuri şi speculaţii, Lacy. Şi acum, deodată, îşi face din nou apariţia Todd Short cu o versiune complet diferită. Este cel puţin tulburător.
„Stai să vezi când o da năvală FBI-ul”, reflectă ea.
Dintr-o dată eşti aruncat într-o luptă contra unei mafii bine ascunse şi bine pusă la punct, pentru care crima este doar un mijloc de intimidare făţişa prin care ţi se sugerează să termini cu investigaţia. Doar că, atunci când îţi este ucisă o persoană apropiată, intimidarea nu te face să dai înapoi, ci dimpotrivă, să lupţi şi mai abitir pentru dreptate.
Lacy începe o luptă personală înspre descurcarea iţelor mafiote şi dezvăluirea capilor. Deşi se porneşte de la judecătoarea Claudia McDover, căutarea se ramifică până în miezul mafiei ce a pornit tot traficul de influenţă, corupţie şi spălare de bani. Un anume Vonn Dubose este tot mai mult adus în discuţie, în ciuda faptului că identitatea lui nu este confirmată.
-Poţi fi sigură că da. Supravegheaz-o, OK? Să n-ai încredere în nimeni.
-N-am încredere în nimeni, Vonn, mai ales în tine.
-Bravo! Nici eu n-aş avea încredere în mine.
Cum a pornit întrega reţea mafiotă? Cum s-a reuşit menţinerea acestei corupţii atâta timp la un nivel atât de secret? Ce caută o judecătoare în mijlocul acestui joc murdar? Şi de la cine a pornit întregul plan de dezvăluire a clanului mafiot? Dar mai ales, poţi scăpa cu viaţă atunci când te amesteci în planuri periculoase?
-Lăsaţi tot… Taxa dumneavoastră? Sigur, cât e… Nu cred că vorbiţi serios… Da, omor deosebit de grav… Un agent FBI se holbează la mine chiar acum, ascultând fiecare cuvânt… Bine… Avocatul zice să părăsiţi camera, spuse Westbay întorcându-se către Pacheco.
-Zi-i avocatului să mă pupe-n fund. Nu plec.
Westbay se întoarse şi repetă.
-Zice să-l pupaţi în fund.
Informatorul de John Grisham este un thriller bine construit ce te poartă într-o lume a investigaţiei şi a informaţiilor ascunse. Mergi precum un orb, ghidat de frânturi de informaţie care pot fi sau nu, reale. Te arunci într-un pericol neanticipat şi apoi trebuie să alegi: închizi ochii sau aprinzi reflectorul? Momentul crud în care eşti trezit pentru a privi pericolul te smulge din visare şi te face prezent în poveste. O poveste pe care o vei urmări cu interes şi de la care te aştepţi ca în orice moment, totul să se sfârşească prost.
-Bună Trudy. Bună, Roland. Spune la revedere, Roland, pentru că eşti nevoit să aştepţi pe hol. Asistenta Ratched, care-i cu noi aici, m-a ameninţat că va chema paza din cauza unor reguli arbitrare şi total nerezonabile pe care le au în locul ăsta uitat de lume.
-Da, cred că vom pleca, spuse Roland în timp ce Trudy se întinse după poşetă. O să ne întoarcem peste câteva ore.
Se grăbiră să iasă, în mod evident bucuroşi că nu se vor mai afla o vreme în preajma lui Gunther. Acesta îi aruncă o uitătură urâtă asistentei Ratched, ridică două degete şi spuse:
-Un vizitator, doi vizitatori. Mama şi cu mine. Nu ştiţi să număraţi? De vreme ce nu mai încălcăm nicio regulă, ne puteţi lăsa în pace să pot vorbi şi eu în particular cu sora mea?
Dacă vreţi şi voi să aflaţi cine este Informatorul ce îi aruncă pe Lacy şi Hugo în braţele unui clan mafiot ultra secret, vă invit să achiziţionaţi romanul de pe site-ul Editurii Rao sau din librăriile partenere. Sunt sigură că nu veţi regreta decizia luată.