Acesta a fost momentul în care aș fi putut spune ceva care să schimbe cursul lucrurilor, dar eram prea tânără și încă nu înțelegeam prea multe. Oh, înțelegeam viața și moartea dar nu înțelegeam cu adevărat tot ceea ce se poate întâmpla între prima și ultima răsuflare. A fost o greșeală cu care voi trăi toată viața.p.176
Sunt așa de multe de spus despre cartea asta…
Să începem cu esențialul: a se citi negreșit!
Are prea multe mesaje existențiale care dau de gândit și pe care ar fi bine să nu le ratăm. Ne va schimba viața? Da, poate.
În al doilea rând este o carte feministă.
O ador!
În localitatea Hado din insula Jeju, femeile muncesc iar bărbații stau acasă, au grijă de copii, pregătesc cina și pierd vremea. Cum vi se pare? Interesant…e puțin spus!
Aici trăiește o comunitatea de haenyeo, femei scufundătoare, care pescuiesc fructe de mare scufundându-se în ocean, folosind metode și unelte primare.
Fiecare dintre noi aveam câte un bitchang pe care îl foloseam pentru a scoate scoicile din lăcașurile lor și o sapă cu dinți pe care o înfigeam în crăpături și în nisip sau într-o stâncă pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul. Aveam, de asemenea, o seceră ca să tăiem algele, un cuțit ca să deschidem aricii de mare și o suliță pentru apărare.p.29
Femeia susține familia, casa și viitorul urmașilor. Ea este puternică până în măduva oaselor dar și nesemnificativă când își lasă destinul în mâinile zeițelor. Știe că ea este cea care “udă” arborele genealogic dar pe de altă parte nu își dorește decât să fie iubită, înțeleasă și apreciată de “frunzele aceluiași arbore”. Vrea să fie firavă, neajutorată și ocrotită. Dar nu are de ales și face un pas în fața sorții cu fruntea sus și privirea dârză.
În al treilea rând
este expusă prietenia dintre două fete, devenite apoi adolescente, pe urmă tinere, femei, soții, mame și bunici. Multă profunzime, ajutor, sprijin, durere și regret se împletesc aici. Prietenia dintre două femei întotdeauna va fi complicată. Pentru că, nu știu de ce, poate așa e ADN-ul nostru “sucit”, care e făcut anume ca să nu ne lase să ne bucurăm de compania celeilalte fără egoism, gelozie, competiție și rasism.
Young-sook și Mi-ja devin nedespărțite după ce mama lui Young-sook o prinde pe Mi-ja furând de pe terenul lor dar decide să îi dea o șansă la o viață mai corectă decât cea rezervată de destin.
Așadar cele două se vor scufunda împreună, vor munci împreună, vor suferi împreună și își vor împărtăși cele mai ascunse secrete. Iar multe dintre ele se vor întoarce împotriva lor!
Mi-ja și-a înfășurat trupul în jurul meu, îmbrățișându-mă strâns ca de obicei. Și-a lipit genunchii de genunchii mei , coapsele de coapsele mele, sânii e spatele meu. Și-a înfășurat brațul peste șoldul meu și și-a așezat mâna pe stomacul meu.p.125
În al patrulea rând
puterea familiei, legăturile de sânge și sacrificiul unuia pentru altul sunt “săpate” atât de adânc încât nu este cruțat nimic: cineva trădează, cineva părăsește, cineva moare, cineva dezamăgește, cineva uită dar nici unul nu iartă. Toți speră în îndreptarea lucrurilor însă nimeni nu este suficient de hotărât încât să își calce pe orgoliu. Of! Cât de reale sunt toate astea pentru prezentul nostru!
Mama lui Young-sook spunea că marea era ca o mamă, în timp ce bunica lui Young-sook spunea că mare era mai bună decât o mamă. După toți acești ani Young-sook știe că bunica ei avusese cea mai mare dreptate. Marea este mai bună decât o mamă. Poți să-ți iubești mama, dar ea tot te poate părăsi. Poți iubi sau urî marea, dar ea va fi mereu acolo. Totdeauna. Marea a fost centrul vieții ei. A hrănit-o și a furat de la ea, dar nu a părăsit-o niciodată.p.101
În al cincilea rând, al șaselea rând, al șaptelea…
cartea aceasta m-a făcut să reflectez asupra multor lucruri: adevărul are mereu două, sau chiar mai multe, variante (știam deja asta dar e bine să ne fie reamintit din când în când); ancorându-te în adevărul tău cu toată forța riști să pierzi cele mai frumoase experiențe din cursul călătoriei; și NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU PENTRU NIMIC, chiar și atunci când cei de la care vrei să îți ceri iertare nu mai sunt!
Citiți această carte! Nu vă fie frică: e de bine!
Alte recenzii de la Lisa See:
