Jurnalul Annei Frank este una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX, iar autoareaa devenit una dintre personalitățile despre care este aproape imposibil să nu fi auzit măcar la orele de istorie, chiar dacă nu ești un cititor pasionat de literatura tip jurnal.
Romanul este, înainte de toate, o carte de referință pentru cei care vor să cunoască mai multe informații despre opresiunile la care erau supuși evreii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Împreună cu familia sa și alți patru evrei, Anne petrece doi ani (în perioada 4 iulie 1942 – 4 august 1944) ascunsă într-o anexă a sediului firmei patronate de tatăl său.
Din alt punct de vedere, „Jurnalul Annei Frank” este o sumă de însemnări ale unei adolescente de 13 ani – căci atât avea Anne când a intrat în Anexă. Pătrunzi astfel în mintea unei fete care se confruntă cu problemele specifice vârstei.
Anne are nevoie de spațiu personal, vrea să-și permită din când în când mici răzvrătiri și duce dorul vieții pe care o ducea înainte.
Căci asta este pentru Anne intrarea în Anexă: începutul unei noi vieți. Privată de prieteni, Anne se simte singură și neînțelească, chiar și de către propria familie. Așadar, nu trebuie să fii pasionat de istorie, în general, sau de perioada nazismului, în particular, pentru a rezona cu personajul.
Printre primele pagini ale romanului găsești o harta a Anexei și ești invitat subtil să-ți imaginezi viața într-un spațiu atât de limitat, alături de familia ta, dar și de alți oameni care împart cu tine doar faptul că și ei sunt evrei care încearcă să se salveze de sub destinul tragic al morții.
„Jurnalul Annei Frank” nu este genul de carte care să placă prin personaje sau prin întâmplări. Este o incursiune în viața unor oameni obișnuiți, exact așa cum sunt ei: cu părți amuzante și părți aproape de nesuportat.
Este un jurnal autentic, tocmai prin faptul că, pentru câteva ore sau zile (în funcție de cât de mult timp vrei să acorzi acestui jurnal) ajungi să locuiești în același loc cu personajele și să-ți pui întrebări: oare tu cum te-ai adapta la acea situație?
Recomand cartea atât persoanelor pasionate de literatura de tip jurnal, cât și celor pasionați de viața din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu este o carte pe care s-o citești cu sufletul la gură, pentru că destinul lui Anne și al celorlalte persoane din Anexă este cumva previzibil și îți va fi cu siguranță cunoscut dacă vei citi prefața romanului.
Cartea este însă menită parcă să te facă să reflectezi și să înțelegi mai bine cât de grele erau condițiile acestor familii care nu făceau decât să-și protejeze un drept natural, pe care majoritatea dintre noi, nici nu-l mai conștientizăm astăzi ca pe o problemă: drepul la viață.
Alte recenzii de la Anne Frank:
”Jurnalul Annei Frank” face parte din categoria acelor carți care trebuie, din când în când, recitite, chiar dacă nu integral, măcar câte un capitol, precum Biblia, pentru acel ”to remember!”, pentru a nu uita în ce ne putem transforma noi, oamenii, dacă încetăm să (ne) iubim, să trăim în și pentru frumos, să alungăm ura și urâțenia din noi și din cei de lângă noi…într-un cuvânt să fim cu ochii larg deschiși la ce se întâmplă în jurul nostru și să nu rămânem indiferenți!
Vreau de foarte mult timp sa citesc aceasta carte si aud numai lucruri bune despre ea, dar ma tem ca nu o sa-mi placa stilul in care este scrisa.
De mult imi doresc aceasta carte , dar nu s-a ivit ocazia , poate intr-o zi o voi citi si eu
O carte care cu siguranta pana la sfarsitul anului o voi avea in biblioteca mea.Imi doresc foarte mult sa o citesc,dar pana acum din pacate nu am reusit.
Am vizitat casa Anne Frank din Amsterdam. Stiam si povestea citita prima data din niste pliante turistice. Inainte sa o vizitez am zis: mare lucru, o casa in care a trait un om despe care nu am auzit niciodata. Dar m-am inselat. Este o senzatie … ciudata. Simti o apasare teribila cand vezi camerele vechi, mici si intunecoase, podul in care inca ai senzatia ca mai exista sufletele celor ucisi. Cartea insa, este adevarata poveste. Ar fi fost super daca o citeam inainte sa vizitez. Ar fi fost si mai intensa senzatia.
Am auzit destul de des despre această carte, însă doar de curând am avut ocazia să o citesc. Am văzut prin comentariile de aici că mulţi lasă cartea pentru viitor, sau se tem să o înceapă. Ei bine, chiar nu aveţi motive să o amânaţi. Indiferent că îţi place sau nu literatura tip jurnal, sau literatura despre război, aceste însemnări vor reuşi într-un fel sau altul să te pună pe gânduri. Asta deoarece Anne nu prezintă doar tabloul trist al vieţii clandestine, nici doar tabloul unei adolescente tipice, ci un întreg amalgam de sentimente, gânduri şi situaţii reale, pe care… Read more »