Recenzie „Jurnalul unei fete greu de mulțumit” de Jeni Acterian

de | feb. 26, 2016 | Literatura Română, Memorii, Recenzii cărți

Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni ActerianÎn urma acestei lecturi, am ajuns să văd în Jeni Acterian un echivalent feminin al lui Mircea Eliade, prin tăria reflecţiilor şi prin cantitatea de pagini citite pe zi – autoarea mărturiseşte că trece de mai multe ori de limita de o mie de pagini pe zi.

Sunt ani buni în care stă de vorbă de la egal la egal cu Emil Cioran, Mircea Eliade, Emil Botta, impresionând printr-o cultură redutabilă. Este obsedată de moarte încă de la o vârstă fragedă şi pare înspăimântată că i-ar putea scăpa lucruri esenţiale nelecturându-le.

Acest crescendo cultural nu o putea duce decât înspre tărâmul filosofiei cu care însă paradoxal nu are prea multe tangenţe, deşi face facultatea de profil din Bucureşti şi aici devine o admiratoare fanatică a lui Nae Ionescu. Este mai degrabă o literată, are un uşor aer salonard, practică o psihologie de fineţe, ajungând să cunoască oamenii într-un mod aproape infailibil şi, totuşi, pătimeşte mult timp de timiditate.

Jurnalul unei fete greu de mulțumit”, cuprinde 27 de caiete, aflate astăzi în fondul Acterian din cadrul Fundației Arhiva Culturală Română. A reușit să fie publicată numai prima parte, din 1932 până în 1947. Această operă este un ghid excelent pentru atmosfera interbelică. Abia la vârsta de 29 de ani îşi întâlneşte iubirea, pe bizantinologul Alexandru Eliad, un personaj despre care e conştientă că nu o merită, care are o mulţime de cusururi, irezistibil însă fizic, atunci când o onorează cu prezenţa. Este mai degrabă un iubit inventat, aproape tot timpul absent de lângă vâltoarea sentimentală numită Jeni Acterian.

Ultimii doi ani din Jurnal sunt aproape o istorie neîntreruptă a acestei pasiuni şi aici nu mai există senzaţia unei memorialistici oarecare, ci a unui pătimaş roman epistolar. În lunga perioadă de care se ocupă jurnalul (1933-1947) ar putea fi distinse două perioade: una a experienţelor intelectuale, alta a celor sentimentale.

Ambele perioade încearcă să perceapă realitatea prin exces de idei sau de sentiment. De aici şi tentaţia dezamăgirii, realitatea este mai inodoră, necioplită, dură, urâtă într-un mod care deseori revoltă sufletul iluzionat şi incandescent al Jeniei. Despre jurnal, autoarea crede că nu poate fi o oglindă a omului, că nu este un reper corect de apreciere. Obsesia reprezentată de problema morţii, obsesie ce a constituit în bună parte raţiunea de a fi a acestui jurnal se poate sintetiza în citatul:

„Dar e vremea ca să ne retragem fiecare la locul său – eu ca să mor, voi ca să trăiţi. Care din voi sau eu, deţinem ce-i mai bun? Nimeni nu ştie în afară de Dumnezeu.”

În 1938 e revoltată că moartea continuă să existe, chiar dacă admitem că există Dumnezeu: „nu pot admite existenţa lui Dumnezeu dacă ea nu implică nemurirea mea. Asta mi-ar cere o dezinteresare de mine însumi, o umilinţă pe care n-o am. Mai corect spus: faptul că Dumnezeu există nu mă interesează decât dacă şi eu exist. Dacă eu voi muri, existenţa sau non-existenţa lui Dumnezeu devine un lucru complet indiferent şi neinteresant.

Ce legătură mai pot avea eu cu orişice fel de realitate care ar mai putea fi daca eu nu voi mai fi!” Obsesia nemuririi o face chiar să-şi imagineze cum ar fi să nu mai existe timp, cum ar fi fără devenire şi ajunge la concluzia că de fapt devenirea e o moarte continuă. Are senzaţia că „timpul trece inutil. Dar e locul să mă întreb ce anume e util? Tare aş vrea să ştiu.”

Filtrând apele ultimelor fraze, îndrăznesc să realizez următoarea meditaţie: hotărâm o anumită vârstă drept cea mai bună cu putinţă fără să avem habar ce ne rezervă viitorul şi fără să sesizăm discrepanţele uriaşe dintre sinele prezent şi trecut.

Închei recenzia cu următorul mesaj al lui Jeni Acterian din 1934 care poate fi interpretat în două feluri în funcţie de vârsta cititorului: „Singură tinereţea poate salva lumea. Experienţa şi bătrâneţea sunt cei mai redutabili microbi ai omului.”

Titlu: JURNALUL UNEI FETE GREU DE MULȚUMIT
Autor: Jeni Acterian
An apariție : 2010
Editura: HUMANITAS
Nr. Pagini: 568
Limba: Română
Gen Literar: n/a
Nota recenzorului: n/a
Vizualizari recenzie: 3602

Alte recenzii de la Jeni Acterian:

Alte recenzii care ți-ar plăcea:

Recenzie ”Animal pe moarte” de Philip Roth
Recenzie ”Animal pe moarte” de Philip Roth

Romanul "Animal pe moarte" de Philip Roth realizează o meditație profundă asupra iubirii, morții și trecerii timpului, străbătută de un fir narativ complex și captivant. Romanul explorează relația dintre un profesor universitar în vârstă, David Kepesh, și o tânără...

Recenzie “Problema Spinoza” de Irvin D. Yalom
Recenzie “Problema Spinoza” de Irvin D. Yalom

  Psihologul și psihanalistul Irvin D. Yalom, autor al mai multor lucrări de psihoterapie, a delectat publicul larg și cu câteva romane, între care și “Problema Spinoza”. Acest volum dezvoltă în paralel două planuri, la distanța de câteva secole, care se...

Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout
Recenzie ”Ispita bodyguardului” de Jennifer L. Armentrout

,,El o poate proteja de oricine, însă nu și de el însuși” Povestea din Ispita bodyguardului explorează aventura tumultoasă a unei jurnaliste, Alana Gore, și a bodyguardului ei, Chandler Gamble, într-o călătorie presărată cu provocări și atracție. Confruntată cu o...

0 0 votes
Article Rating
Oana Catrangiu a fost redactor Booknation.ro și a scris 3 articole. Dacă îți place acest articol, poți vedea toate articolele scrise de Oana Catrangiu aici.
Îmi plac tare multe lucruri pe lumea asta: lectura, pictura, muzica, dansul, limbile străine, filmele bune, natura, animalele, copiii, florile, drumețiile lungi…Dacă cineva m-ar întreba vreodată ce aș lua cu mine pe o insulă pustie aș răspunde: “Cât mai multe cărți!” Nu degeaba am așezat lectura pe primul plan în ierarhia lucrurilor care mă bucură. Pentru următoarele zece lucruri, autori cunoscuți sau mai puțin cunoscuți au creat imagini fascinante în imaginația mea așternute pe filele de un alb imaculat ale cărților. Deși sunt mândra posesoare a unei biblioteci personale impresionante în care există destule cărți ce merită să fie recitite, nu ezit să cumpăr în continuare cărți, așteptând să descopăr noi autori, noi stiluri și noi personaje interesante.
Subscribe
Notify of
guest

0 Comentarii
Inline Feedbacks
View all comments