„Magicianul” este un roman de ficțiune scris de maestrul John Fowles. A fost publicat în anul 1965, deși a fost scris înaintea romanului „Colecționarul” care a apărut în 1963. De la acest scriitor am citit și „Colecționarul”, o carte extraordinară. Dar pe lângă aceste volume deja cunoscute de la scriitorul englez, și operele „Iubita locotenentului francez”, „Daniel Martin” și „Omida” sunt scrise tot de el.
Romanul „Magicianul” de John Fowles este o capodoperă a literaturii contemporane care te șochează și te uimește cu fiecare pagină
Tânărul englez Nicholas Urfe acceptă un post de profesor de limba engleză pe o insulă grecească izolată, unde nu cunoaște pe nimeni. Dar el se află în căutarea aventurii și a vieții trăite la maxim, mai ales după ce tocmai se desparte de o tânără dificilă. Nicholas este impresionat mai întâi de frumusețea și puritatea insulei. Dar apoi, fiindu-i greu să-și facă prieteni, începe să regrete că a acceptat să vină aici.
Și totuși, în preumblările sale pe insulă, va descoperi o vilă minunată cu un proprietar misterios, dar carismatic. Tânărul se va împrieteni cu acest om mai mult decât bogat și îi va face plăcere să îl viziteze. Dar apoi Nicholas este atras într-un joc bizar, bolnav, care îl va purta într-un adevărat coșmar al vieții sale.
Realitatea este confundată cu fantezia și invers în încercările deliberate la care îl pune prietenul său, maestrul. Profesorul va fi martorul unor decese înscenate, a unor întâlniri senzuale, dar și a unor scene de o violență terifiantă. Urfe va deveni un om disperat să-și salveze sănătatea psihică și chiar viața.
„Magicianul” de John Fowles este o lucrare bogată în simboluri, enigme și schimbări bruște de situație
Este un roman care te provoacă să-ți lucrezi mintea și să desparți realitatea de imaginație. O carte considerată una dintre cele mai bune opere de ficțiune din vremurile moderne.
Cu toate acestea, sau poate pentru că are o așa mare bogăție de sensuri, eu nu am apreciat romanul ca fiind unul dintre cărțile geniale citite de mine. Da, îți provoacă mintea. Da, te pune la încercare și te lasă pe tine să pricepi ce se întâmplă. Dar pe mine nu m-a cucerit la fel de mult ca alte cărți citite. Cel puțin, nu precum alt roman de la John Fowles, „Colecționarul”, pe care l-am adorat.
Pe acea insulă grecească îndepărtată, Nicholas Urfe este prins în înșelătoriile unui magician fără cusur
Așa cum o musculiță este prinsă într-o pânză de păianjen, prea terifiată și amorțită pentru a mai încerca să scape cu viață. Jocurile psihologice la care este supus tânărul profesor sunt bizare și ajung să îl înnebunească. Iar la asta se adaugă și rolurile geniale jucate de alți actori angajați de magician, menite să-l pună în dificultate pe Urfe. Totul este poate un mare experiment sau o vrajă aruncată asupra insulei. Insulă aflată la dispoziția maestrului stăpân care vrea doar să scape de plictiseală.
Eu cel puțin așa am văzut povestea romanului „Magicianul” de John Fowles. Dar oricum, orice părere aș avea eu, cred că scrierea ar trebui citită de fiecare dintre voi. Și apoi înțeleasă și apreciată de fiecare în felul său. Poate asta e și ideea. Valoarea lecturii devine mai mare odată cu semnificațiile pe care le desprinde fiecare din ea.