„Martorul acuzării” este o povestire scurtă scrisă de Agatha Christie. O nuvelă cu care m-am delectat într-o singură zi sau mai bine zis în doar câteva ore. Eu am citit-o în limba franceză, titlul sunând cam așa – „Temoin a charge”. Povestirea a fost publicată inițial în anul 1925. Și se pare că a avut un așa mare succes încât de atunci a avut parte de ecranizări și adaptări sub formă de piese de teatru cu tragere la public.
Așa cum suntem obișnuiți referitor la scrierile lui Agatha Christie și această carte face parte tot din genul literatură polițistă, fiind vorba de crime și investigații inteligente.
„Martorul acuzării” de Agatha Christie este o povestire scurtă fără prea multe personaje care să te dea peste cap
Asta spre deosebire de alte romane și nuvele ale ei în care numărul acestora este mare iar povestea mai greu de descifrat. Cu toate acestea, nici intriga din scrierea de față nu este dezamăgitoare. Chiar dacă e vorba de o povestire de doar 23 de pagini, drama te surprinde ca oricare altă poveste a reginei genului crime din Marea Britanie. Este la fel de bine construită și inteligentă încât să te facă să îți pui întrebări până la finalul ei, când vei afla în sfârșit adevărul.
Dar, de fapt, volumul citit de mine nu conține doar această povestire, ci alte 11 nuvele inedite și poate mai puțin cunoscute din opera scriitoarei britanice. Așa că în acest articol voi face doar o mică recenzie povestirii care dă și titlul volumului, „Martorul acuzării”.
În Londra anului 1923, moartea brutală și violentă a bogatei Emily French produce rumoare în societatea britanică. Acuzatul este tânărul Leonard Vole, care pe deasupra mai și moștenește averea incredibilă a angajatoarei lui, acum moartă. Procesul inițiat pasionează pe toată lumea. Părerile sunt împărțite. Inculpatul este tânăr și arătos. Crima este josnică și scandaloasă. Iar principalul martor al acuzării este enigmatica artistă Romaine Heilger, care are un trecut misterios.
Pe deasupra, această martoră a acuzării mai este și soția lui Leonard
Care în loc să îi vină în ajutor, demonstrându-i nevinovăția și aducându-i un alibi, întoarce totul împotriva sa. Cine și-ar mai fi închipuit un asemenea lucru? Oare acuzatul va reuși să scape de pedeapsa cu moartea care așteaptă să îl înhațe?
Povestirea este inteligent construită, la fel ca și apărarea lui Leonard. Nimic din ce ne este prezentat nouă sau tribunalului nu este cum pare. Totul este gândit și analizat astfel încât să inducă în eroare. Asta este adevărata frumusețe a cazului. Nici apărarea, nici acuzarea nu sunt obișnuite. Iar asta va duce la un deznodământ demn de toate scrierile autoarei Agatha Christie.
Încă o dată, minunata creatoare de opere crime reușește să ne țină în suspans, între sesiuni de umor și stupoare, demonstrându-și talentul uimitor, dacă mai era nevoie.
Mi-a placut recenzia, multumesc pentru postare!
Mulțumesc și eu pentru apreciere!