”Micuța infantă de Castilia” este o carte a dracului de sinceră, care strangulează prin intermediul incredibilei sonorizări caligrafice pe care Henry de Montherlant o oferă adevărului. Este un roman care sfâșie, mușcă, adulmecă și hăituiește, eliberând filosofii năucitoare care își tropăie eșafodajul existenței într-o aprigă spovedanie purtată la persoana I-a singular, singura valabilă pentru asumarea trăirilor și netrăirilor rostogolite în cococloașe sisifice de întâmplări, banale sau mai puțin banale.
Șablonardismul filosofic al societății împovărate de ipocrizie este sfărâmat sub zguduitorul argument al individualismului dus până la limita extremă a instinctului de supraviețuire, oscilând între spiritual și carnal, încarcerând și eliberând în funcție de bunul plac al unui homo sapiens care înțelege adevăratul sens al cuvântului libertate și, implicit, vârtejul nesfârșitelor sale conotații,. Libertatea de a alege sau de a nu alege, libertatea renunțării, libertatea gesturilor, gândirii și a idealurilor, libertatea de a nu fi liber, de a eșua sau de a te înălța.
Argumentele dansează sinuos între finitul și infinitul spiritual al omului, macerând matrițatele întrebări sub tăvălugul unei obiective introspecții asupra propriului eu într-un amestec de flagelare și sfidare, apelând la un stil sarcastic cu o anumită nuanță de umor.
Rătăcirea în regăsire și regăsirea în rătăcire creează în sufletul autorului anumite bulversante acolade ale existenței, învelindu-i propriul eu sub lumina legitimei autenticități care nu va admite vreodată jumătăți de măsură, în ciuda frustrantei irepetabilității care presară peste rana trăirilor sarea ireversibilității sinistrozice.
Această carte este despre cunoașterea și recunoașterea vastității aproape înspăimântătoare apărute din meandrele eternității într-o pogorâre de clipe cu ataraxii și purgatorii peste seraficul cuvânt OM.
O carte sublimă!
Lectură plăcută!
Mersi frumos de recomandare 🙂 . Ma tenteaza 🙂
mă bucur să aud acest lucru