Andrei Mavrodin și Barbu Hasnaș își istorisesc unul altuia poveștile marcante de dragoste.
Primul dintre ei, scriitor renumit și respectat din București, o întâlnește pe Ileana de care se îndrăgostește nebunește, la prima vedere.
Ileana era o femeie frumoasă, inteligentă și misterioasă iar frica de a se îndrăgosti I se citea pe chip, I se revărsa prin toți porii. Andrei află despre ea că mai iubise o singură dată, în urmă cu mult timp și că de aceea părăsise Germania. Aceasta vede în Andrei ocazia unui nou început, iar Andrei, care nu iubise niciodată deplin, profund, fără limite, învață aceasta de la Ileana.
Povestea celor doi este presărată de aventuri și dragoste absolută… până în momentul în care Andrei realizează că din pricina Ileanei nu mai poate scrie nimic. Cu toate că aceasta este inițial geloasă pe munca lui, îl ajută pe Mavrodin să- și recapete simțul creator, iar dragostea celor doi înflorește.
După multă vreme petrecută împreună, Ileana îi propune lui Mavrodin să considere posibilitatea de a avea un copil. Aceasta, însă, dispare fără urmă. Mavrodin încearcă să retrăiască acea iubire candidă consemnând-o într-un roman dar constată că acel sentiment îi va rămâne ascuns pe vecie.
Barbu Hasnaș îi povestește lui Mavrodin cum întâlnise într-un tren o copilă pe nume Lena, care îi impresionase la momentul respective. Peste câțiva ani o reîntâlnește, femeie devenind. Hasnaș era un barbat tipic Bucureștiului interbelic- frecventa baruri, participa la orgii, vulgar și petrecăreț.
Pornește însă într-o călătorie la Veneția cu Lena, de care se îndrăgostește profund. Aceasta îi mărturisește că-l iubise din prima clipă și se căsătoresc. După trei ani de căsnicie în care fuseseră cuplul perfect, ceva se întâmplă. Hasnaș rămâne cu un gol în suflet și o iubire la care nu mai poate ajunge.
Deci, probabil că vă întrebați ce se întâmplă cu Ileana, respectiv Lena. ( În cazul acesta, treaba mea aici e terminată) . Tot ce pot spune e că Eliade surprinde iubirea în cele mai pure forme ale sale, Nuntă în cer devenind genul de carte de care nu te vei putea dezlipi.
Alte recenzii de la Mircea Eliade:
