Patologii de Zahar Prilepin este o carte despre absurditatea războiului, pe care autorul l-a experimentat pe viu. Ceva mai recent, el a publicat Jurnalul Ucrainei -tot despre un devastator război în spațiul fostei URSS, dezembrate după 1990-, care nu a fost încă tradus în limba română.
Povestea din Patologii este direct inspirată de experiența conflictului din Cecenia. Prilepin a participat de două ori la acesta, ca membru al forțelor speciale OMON – din 1996 pană în 1999, în timpul serviciului său militar și apoi ca voluntar. Este o carte foarte puternică despre război, văzut la nivelul micului soldat, căruia războiul îi apare ca monstruos, absurd, traumatic, „patologic”.
În război sunt trimiși și adolescenți, să se confrunte cu un dușman ascuns în rândul populației, care e hotărat să lupte pană la capăt. Invizibil în timpul zilei, dușmanul se dezlănțuie noaptea și pune mine peste tot. Recruții nu știu de ce trebuie să lupte, cu excepția salvării pielii lor și se îndoiesc de legitimitatea prezenței lor acolo. Toți sunt tineri care trebuie „să curețe” apartamentele ocupate de civili, să se confrunte cu primii morți, să omoare, să-și vadă tovarășii căzând. Dorința lor de a trăi este augmentată de amenințarea omniprezentă.
Dincolo de sordida luptă, descrisă cu aparent sânge rece și într-un stil extraordinar, de mare scriitor, povestea curge înspre a ne arăta lucruri mărunte, însă vitale în menținerea echilibrului vieții de soldat: camaraderia, poreclele, certurile, glumele, ritualurile vieții militare, importanța meselor, o țigară comună, o sticlă suplimentară de votcă după o misiune. De partea cealaltă e moartea: o constantă frică ce face că adrenalina luptei să fie uneori anestezică, o furie față de neglijența comandanților, o oboseală profundă în fața orașului ostil și devastat.
Naratorul „Patologiilor”, Egor Tachevski, este un alter ego al autorului. Viața sa anterioară străpunge narațiunea în flashback-uri. Egor provine dintr-un oraș mic, Sviatoï Spass. El și-a părăsit viața de student pentru o dragoste tinerească, senzuală și aparent fericită, tulburată însă de o altă „patologie”: o gelozie morbidă, moștenire a copilăriei sale ca orfan. Abandonat de mamă, Egor a trăit o copilărie fericită cu tatăl său pictor și cu iubita acestuia. Însă tatăl moare, pe când el avea doar 6 ani. Va fi preluat de bunic, iar ulterior va fi dus la orfelinat. Întoarcerile sale în trecut alternează narațiunile despre război, creind o dimensiune romantică, senzuală, uneori onirică, a textului.
Virulența scriiturii și activismul sunt inrădăcinate în istoria personală a scriitorului. Născut în 1975, Jewgeni Nikolajewitsch Prilepin (pe numele său de botez) a crescut în timp ce Imperiul Sovietic s-a prăbușit. El a păstrat o amintire idilică și poate idealizată a copilăriei sale în vechiul imperiu rus. Și-a văzut părintii absorbiți în Noua Rusie, unde aceștia nu și-au mai găsit locul. A fost membru al Partidului Național Bolșevic al scriitorului Limonov, acum interzis.
Dezolarea tinerilor de la periferia marilor orașe, șomajul și delincvența, alcoolismul și depresia „din țara profundă”, unde nimic nu înlocuise ordinea sovietică, el le-a surprins literar în romanul „Sankia ” (2009) și în nuvelele sale, „ Pantofi umpluți cu vodcă fierbinte ” (2011).
Romanul Patologii demonstrează talentul unui scriitor remarcabil, despre care presa occidentală a scris:
„Zahar Prilepin este probabil cel mai important scriitor al Rusiei moderne, un critic sensibil si inteligent al situației în care se afla propria țară. Pentru a înțelege Rusia de azi, trebuie să-l înțelegi pe Prilepin – în primul și în primul rând, pentru că sfidează prejudecățile pe care majoritatea străinilor le au despre această țară.”
Newsweek
„Nimeni nu descrie viitorul apropiat al Rusiei mai bine ca Prilepin.”
Frankfurter Allgemeine Zeitung
„Patologii rămâne una dintre acele carți care au marcat o epocă a literaturii ruse, anii 2000.”
El Pais
Cartea lui Zahar Prilepin e realistă până la naturalism, însă nu cinică. Empatia și o doză de umor o fac „comestibilă” pentru orice cititor sau cititoare care vrea să citească și altceva decât „sirop”.
08/08/2019 Dani Rockhoff
Alte recenzii de la Zahar Prilepin:
