Am așteptat apariția acestei cărți cu sufletul la gură așa cum am fost impresionată de celelalte două cărți din trilogie “Cântecul mării” și “Woldemar”.
Aici îl întâlnim pe Woldemar Skawronski la maturitate. El pornește într-o călătorie expediție în care are ca scop să descopere cine este persoana care îngrijește timp de 50 de ani de mormântul unchiului său baronul Albert Maximilian Randa, numit de către toți – Alex. Aceste cercetări îl vor purta pe drumuri necunoscute, destăinuindu-i o viață de om care avea toate prerogativele pentru a fi una de succes, dar care a fost curmată de furtunile existentenței.
Adevăruri dureroase ies la iveală. Aflăm și noi împreună cu Woldemar cum a ajuns unchiul său să se sinucidă. Cum a ajuns la o viață în care își pierduse toate reperele, toate motivațiile existențiale. Cum a ajuns să fie zdruncinat de o depresie totală, instalată treptat, dar fără nicio șansă să fie eradicată vreodată. Viitorul, acel viitor pe care și-l proiectase meticulos, pe care-l trăise de cine știe câte ori în mintea lui, fusese iremediabil compromis și nu mai avea energii pentru a-l reseta, a-l umple cu un alt conținut. Care istorie a fost pentru el acel șoc emoțional, care la început l-a transformat într-un somnambul, un buimac dus în cu totul altă lume, iar mai apoi cu o zi înainte de sinucidere într-un om lucid și devastat.
Doi naratori ne poartă pe filele acestei istorii: Woldemar și Alex. Alex își povestește viața prin intermediul caietelor sale de memorii care defapt constituie esența romanului. Deci, întreg firul narativ vine din jurnalele lui Alex. Îl descoperim pe Alex mai întâi un copil entuziasmat de frumos și dornic să descopere lumea. Apoi urmează adolescența și tinerețea sa. Dramele se succed una după alta, fiind din când în când alimentate de bucurii trecătoare.
Ajungem la final cu aceleași concluzii avute și de Ingo că “nimeni nu a fost vinovat de nimic. Toți actorii acestei drame sunt, în egală măsură, victime. Criminal a fost doar destinul.”
O istorie tristă, un jurnal al trăirilor din perioada interbelică și al Doilea Război Mondial. Este povestea de viață a unui matematician german originar din Bucovina.
Mi-a plăcut stilul autorului. Cu toate că romanul este măricel la volum (avânt peste 500 de pagini cu scris mărunt), cititorul nu se plictisește și nu realizează cât de lunga a fost lectura. Autorul scrie frumos, alegând cu meticulozitate cuvintele, pasajele se succed, fiind din plin bogate în descrieri colorate și bine conturate.
Coperta cărții este una sugestivă și bine aleasă, împreună cu titlul romanului. La început am perceput coperta ca reprezentând un om care merge în direcția opusă, iată de ce avem în imagine un om cu picioarele în sus, ca mai apoi gândul să-mi fie dus la sinuciderea prin strangulare. Probabil ambele percepții au o fărâmă de adevărat deoarece protagonistul este un om neînțeles, mereu mergând contra la ce se consideră a fi “normal” – pe contrasens.
Deși partea a treia a trilogiei vine sub forma unui roman separat, având o istorie diferită de cea prezentată în primele două cărți, totuși unele personaje cunoscute revin în vizor. Planific la un moment dat să recitesc această trilogia.
Tot ce e cu adevărat valoros nu ne costă nimic – nici bani, nici efort. Tocmai de asta nici nu le prețuim cum trebuie, aceste daruri.
Nimic nu strivește mai nesuferit decât povara ruinelor propriilor visuri. Speranțele, mă refer la cele cardinale, pe care ni le zidim migălos, timp de ani de zile, au origine arhitectură mult mai sofisticată decât s-ar părea la prima vedere, și atunci când se supără o aripă a structurii, întreaga construcție e compromisă, astfel încât, mai devreme ori mai târziu, te vei pomeni sub avalanșa năruirii lor.
Alte recenzii de la Oleg Serebrian:
