”Pe plaja Chesil” de Ian McEwan este o carte de ficțiune mai aparte. Nu are intrigă și o acțiune de zile mari. Nu te ține în suspans și nu te face să ghicești ce se va întâmpla mai departe.
Povestea este cea a unui cuplu aflat în prima zi din luna de miere cazat în apropierea unei plaje maiestuoase, pe coasta Dorset din Anglia. Tot ce întâlnim în carte se desfășoară în acea zi, dacă nu punem la socoteală completările din povestea fiecăruia, din trecutul îndepărtat și mai apropiat.
Proaspeții soți, Florence și Edward, au fiecare temerile lor și într-o epocă în care vorbitul pe șleau era văzut ciudat iar regulile erau respectate chiar și în intimitate, pe principiul „ce va crede celălalt despre mine?”, ei se rușinează și nu știu cum să aducă în discuție ce e de făcut mai departe, consumarea căsătoriei, respectarea rolului de soție și de soț, noaptea nunții.
„Pe plaja Chesil” este o carte care arată cât de rău se poate ajunge din cauza lipsei de comunicare și de deschidere în fața celuilalt.
Un cuplu de tineri aflat în luna de miere, în apropierea unei plaje minunate, se frământă legat de prima noapte și consumarea mariajului
Edward crede că va fi prea nerăbdător și că nu va face față situației la cote înalte. Florence este speriată și oripilată de ceea ce va urma și nu știe cum să o spună pentru a nu părea că i-a înșelat așteptările.
Fiecare gândește asta pentru sine iar între ei se comportă formal și rece, ca și cum ar fi într-un spectacol și toată lumea i-ar privi, în loc să dea frâu liber emoțiilor, vorbelor și dorințelor reale pe care le-ar avea.
„Pe plaja Chesil” e o carte care m-a impresionat prin narațiune, prin povestea dramatică a celor doi care din cauza sensibilității sau a timidității, ori a regulilor care și le impun, ajung cu regrete și frustrări toată viața.
Nu am dat în lecturile mele de până acum de prea multe astfel de povești, dar acest gen de istorii personale sunt excepționale. În plus, chiar poți învăța din ele ca să eviți să ajungi chiar tu în asemenea împrejurări.
Toate lecturile mele de până acum de la Ian McEwan mi s-au părut încărcate cu emoții și realism.
„Pe plaja Chesil” este una dintre acele scriituri care au fost la nivelul așteptărilor mele
În 1962 regulile și așteptările din partea societății erau altele. Dar nu toată lumea făcea cum se cuvenea și cum s-ar fi așteptat din partea celorlalți. Așa că de ce doi tineri inteligenți, care se iubeau sincer, au putut ajunge într-un asemenea impas. Începutul lor, prima zi și prima noapte de la nuntă, a însemnat pentru ei sfârșitul.
Deciziile pe care le iau Florence și Edward în acea seară în camera de hotel și apoi pe plajă vor avea ecouri pe tot parcursul vieții lor.
Ian McEwan creează prin proza lui bogată și însuflețită povestea a două vieți transformate pentru totdeauna de cuvinte nespuse și de gesturi nefăcute. O recomand cu căldură!
