„Pragul” de Doina Roman nu e nici SF, nici fantasy. Este mai mult o combinație inedită, un vârtej de sentimente și creaturi imaginare de nedescris, creionate în cel mai incitant mod posibil.
Cartea are în prim-plan războiul dintre mai multe rase, krabori, civili, tărcați, legionari, colectori și alții, fiecare individ având anumite abilități care îl diferențiază de ceilalți. Imaginația autoarei nu are limite. Nu cred că aș fi fost capabilă să creionez cu totul o altă lume, să dau naștere doar din stilou atâtor popoare speciale.
Am fost ușor sceptică la început, deoarece nu mă declar o fană a genului fantasy sau SF, dar Pragul a avut ceva special, ce m-a atras.
În centrul romanului stă o anumită…geantă, înăuntrul căreia se află o casetă cu sentimente pure. Personajele fac „troc” cu aceste sentimente bune, folosindu-le pe post de bancnote. Lia este singura persoană capabilă să „hrănească” această casetă, iar acțiunea romanului începe în momentul în care Pisică, un hoț renumit, fură caseta și plănuiește o spargere ce va schimba destinul tuturor clanurilor.
Dacă celelalte romane fantasy & SF se bazează doar pe creionarea unei lumi ficționale, inexistente și are în vizor doar lucruri imposibile, legate de gnomi, dragoni și toate celelalte creaturi, Pragul Doinei Roman nu a fost așa. Trebuie să scurtezi adânc, deoarece nucleul romanului conține exact definiția omenirii, iar cartea în sine reprezintă o frescă a realității re-create prin metaforă și simbol, iar autoarea surprinde exact diferențele dintre generații.
Pragul este un roman care merită citit la orice vârstă și la orice oră, deschizându-ți treptat ochii și ajutându-te să găsești un sens profund, inexprimabil, inefabil al vieții și al societății în care trăim.