Istoria a știut întotdeauna cum, ce și cât să ofere, astfel încât cei care mânuiesc cuvintele să poată scrie despre oameni, locuri și întâmplări de mult apuse.
Propăvăduind adevăruri despre viață și moarte nu tocmai ușor de digerat, despre acceptarea propriului destin și dorința de a aduce la suprafață tot ce este mai bun în fiecare, indiferent de situație, ea a fost destul de generoasă. Astfel, ia dat șansa unui patriarh al literaturii universale, Lev Tolstoi, de a realiza probabil, cel mai mare roman scris vreodată – ,,Război și pace”.
Complex și remarcabil prin unitate, cu o acțiune vastă care țese în mintea lectorului poveștile a peste 500 de personaje, unele fiind istorice, dar romanțate pentru a le spori și mai mult frumusețea, iar altele fictive, creația lui Tolstoi capătă un caracter istorico-psihologic.
Acțiunea creionează o întreagă hartă literară, care îl face pe cititor să se deplaseze de pe tărâmul vieții de familie către cartierul general al lui Napoleon, de la curtea țăranului Alexandru I pe câmpul de luptă de la Austerlitz și Borodino.
Romanul se concentrează asupra membrilor a două familii importante, Bolkonski și Rostov, naratorul folosindu-se de istoriile lor individuale pentru a portretiza Rusia aftă în pragul unui amplu conflict, apocaliptic chiar, cu Franța celui care a răvășit lumea pentru a-și doborî dușmanul englez- Napoleon Bonaparte.
Șirul evenimentelor narative împinge repede personajele centrale spre confruntarea inevitabilă.
Viziunea epică cuprinde stările sufletești prin care trec orașe întregi, mișcările armatelor, prevestirile de rău augur precum cele din tragediile antice, toate acestea planând asupra unui corp destul de șubred – societatea.
Însă, călăuza sau mai bine spus, călăuzele în istorisirea lui Tolstoi sunt personajele, care au o arhitectură impresionantă. Prințul Andrei Bolkonski, om inteligent și cult, voluntar și energic, generos și onest, cu o avere interioară inestimabilă, conștient de declinul fără precedent al clasei din care face parte, ajunge una din victimele sale. Imaginea acestui personaj este, din punctual meu de vedere, cea a unui „om al luminilor”. Contele Pierre Bezuhov este exact opusul celui din urmă: timid, lipsit de ambiție, temător, aplecat spre visare, este un fel de Jean Jack Rousseau în miniatură. Natașa Rostova este poate cel mai bine realizat personaj din literatura universală – idealul feminin ce se remarcă prin spontaneitate, simplitate, delicatețe, fiind afectuoasă, devotată familiei, bună cu țăranii.
Concluzionând, istoria devine o provocare și mai mare când nu mai este atât de limpede, iar drept dovadă stă ,,Război și pace”. Cartea lui Tolstoi este un document din trecut, punându-l pe lector în situația de a ,,se lupta” cu tot felul de ființe care au trăit cu sute de ani în urmă, cum este Napoleon Bonaparte. Au secretele și obsesiile lor – tot felul de lucruri pe care nu vor sau nu pot să le dezvăluie. Iar misiunea noastră, a pasionaților de lectură, este să le descoperim și să le explicăm.
Alte recenzii de la Lev Tolstoi:
E greu de spus in cateva cuvinte totul despre acest roman. L-am citit si recitit apoi, de cateva ori, de-a lungul timpului, si am ramas impresionata de vastitatea si complexitatea lui, de informatiile istorice, de firul narativ. Citindu-l, retraiesti o epoca, momente istorice, privite din diferite perspective, dar si frumoase povesti de viata si iubire ! As spune despre acest roman, la fel cum spunea Hugo despre „Mizerabilii”: „Nu un roman, un munte !”.
Din pacate mie nu mi-a placut cartea. Am citit-o cand eram la liceu si sincernu m-a atras. M-am fortat sa o citesc pentru ca era lectura obligatorie . Totusi, mi-a placut ecranizarea, una mai veche de altfel.
Din pacate scriitorii rusi nu sunt pe gustul meu dar le recunosc valoarea.